sunt un om care stie pe de rost o multime de lucruri,uneori ma surprind eu insumi zicandu-mi cum de retin atatea prostii.
si totusi sunt aproape incapabil sa retin o poezie.
probabil ca structura mea de ins eminamente aplecat spre cele abstracte ma impiedica sa fac finul reglaj in zona cortexului unde se afla sertarul destinat retinerii unei poezii.
ce de note proaste mai luam la scoala atunci cand era vorba sa recitam versuri.
si imi amintesc ca aveam colege carora le turuia gura de ma cruceam.
de fapt nu asta doream sa evoc legat de Eminescu,ci cu totul altceva.
aflat intamplator ca fiind progenitura unei familii care mai detinea si o biblioteca,tatal meu se falea nevoie mare cu editia de lux a operelor lui Eminescu aparuta la Editura Fundatiilor Regale, in perioada 1934-1936.
eu,ca un cititor zelos ce aveam sa devin pe parcursul vietii,am fost atras inca de cand eram fara de minte de carti.
dar nu in felul in care credeti ci intr-unul mai original.
imi placea teribil de tare sa rup foile din volume,chiar o faceam cu voluptate nedisimulata.
asta am facut si cu mandria de opere in editia ingrijita de Calinescu,mai ales tinand cont de faptul ca fata de alte carti pe care le-am "aranjat" acestea aveau o foaie deosebit de fina.
rezultatul?
la aflarea ispravii a fost prima mea cunostinta cu traiectoriile extraterestre pe care le poate lua fundul unui copil dupa ce i se imprima o succesiune de impulsuri bine articulate in zona dorsala.
stiti cum era fundul meu?
oooooooooooooooooo,dar bietele exemplare din operele ale lui Eminescu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu