sâmbătă, 20 august 2011

Charles-Pierre Baudelaire - Florile raului


viata este un mare compromis,asta mi-am spus-o de nenumarate ori pana astazi.
si ce exemplu mai bun decat Baudelaire.
nu ma numar printre oamenii ce adora poezia,felul meu usor abstract de a vedea lumea (asa se si explica profesia ce o am) ma indeparteaza oarecum de aceasta zona sensibila si rafinata pe care oamenii in general o accepta ca fiind una in care cu greu accezi.
este firesc intr-un fel sa fie asa,nu toti putem gusta cu aceiasi voluptate din placerile vietii.
si totusi in pofida celor spuse uite ca am avut sansa sa ma intalnesc cu Baudelaire.
mai in tineretile mele eram indragostit de bibliotecara scolii,la modul serios,nicidecum unul platonic.
si povestea se derula in taina ei,frumos si infantil,caci ea,mai mare decat mine,ma cam ghidona.


intr-o zi imi pune in brate un volum de poezie.
femeia din ea,caci arata asta din plin,a intuit ca dincolo de rigiditatea mea aparenta,undeva in sufletul meu exista si acea zona sensibila in care iti arati fateta de om care intelege iubirea dincolo de trup.
si m-am apucat de citit si nu pot spune ca nu mi-a placut.
povestitnd acum despre acest episod inseamna ca i-am rezervat implicit un loc in portofoliul meu de amintiri frumoase.
oare mi-a placut ce citeam pentru ca era frumos,sau pentru ca era de la EA?
cred ca Baudelaire m-ar fi lamurit in privinta asta.
oricum iti multumesc Marcela,chiar si astazi,dupa atatia ani ..........




Niciun comentariu: