o data ce mi-a fost inoculat microbul marquezian era firesc sa ma fi dus cu interes sa vizionez o pelicula al carei scenariu are la baza o lucrare a marelui scriitor columbian.
si nu rareori te trezesti in fata unei nereusite si regreti optiunea de ati darui din timp pentru a fi intr-un fel partas la o bucurie comuna.
dar n-a fost sa fie un prilej in care sa ma vad bolborosind a regrete,din contra.
cu un Javier Bardem,excelent prins in rol,filmul reuseste,atunci cand mi-l pun spre vizionare,sa ma introduca cu adevarat in lumea magica si unica a scrierilor lui Gabriel Garcia Marquez.
poate sunt eu subiectiv atunci cand vine vorba de literatura sud-americana,cred insa ca exista un sambure de adevar in gandul meu,acela ca filmul este in mare parte o arta ce isi doreste sa te duca spre lumi ce-ti sunt greu de atins aici,pe pamant.
si atunci te indrepti spre vis si iti croiesti o poveste ce cu greu ii gasesti un corespondent in realitate.
chiar asa?
cine ar astepta,vreme de cincizeci de ani,o iubire?
poate doar Marquez,insusi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu