nu o data am ramas uimit de felul in care oamenii acestia despre care m-am apucat acum sa vorbesc,ti se dezvaluie.
indiferent unde-ai fi;la Rosia,Biertan sau la Viscri,la Prejmer,Malancrav sau in Valea Viilor.
satele lor,ale sasilor,au ramas aproape goale,nimeni nu a "indraznit" sa le ia locul.
este simplu de ce.
cei ce au ramas,cati au mai ramas,aproape ca-si lucreaza pamantul singuri,il ara,il seamana si ii culeg roadele,ba mai apuca sa si vanda din recolta.
oamenii astia au o constitutie comuna,aproape toti sunt batrani,au mainile batatorite de munca, sint uscativi,inalti,cu fete luminoase si ochi inteligenti.
nici n-ai zice ca sunt totusi niste tarani.
pentru ca nici nu sunt.
sunt oameni deosebiti ai unui tinut plin de legende si mister,strajuit din cele mai vechi timpuri de munti,paduri si locuitori vrednici care au fost mereu niste exemple de buna convietuire si de omenie.
de aceea imi sunt dragi,si nu numai mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu