Cârstovul viilor.

În toate gospodăriile româneşti, luna septembrie este dedicată culesului viilor.
De altfel, în mod popular, luna septembrie mai este numită şi „viniceriu” sau „viniţel”.
Cum vinul este considerat un aliment sacru, folosit în biserică la cele mai importante momente din viaţa umană (botez, cununie, înmormântare, împărtăşanie), producerea lui respectă şi astăzi tradiţiile moştenite din străbuni.
Mai întâi, culegătorii sfinţesc viile şi locul unde vor fi aşezate mai apoi butoaiele cu vin. Pentru ca totul să fie cu spor, de cele mai multe ori ei postesc cu o săptămână înainte de începerea culesului, rugându-se la Dumnezeu.
Strugurii adunaţi de pe butuci se strâng în coşuri şi se zdrobesc la lin.
Cu multă vreme în urmă însă, strugurii erau călcaţi în picioare de fete tinere, pentru ca să-şi lase sucul.
Înainte de a turna prima găleată cu suc în butoi se petrece un alt ritual.
Toţi culegătorii se adună laolaltă şi trag un chiot care să se audă în depărtare, semn că butoaiele vor fi şi în acest an pline.
În unele zone, în timpul culesului, la lăsarea serii, lucrătorii fac un foc mare din ramuri uscate de viţă-de-vie şi se cinstesc cu mâncare şi cu băutură.
Nu de puţine ori sunt tocmiţi chiar şi lăutari.
Butoaiele cu vin se pun apoi la păstrare în pivniţe, lăsând să treacă suficient timp până când vinul va căpăta „putere” (tărie).
De asemenea, însuşirile vinului sunt hotărâte într-o mare măsură de lemnul şi de măiestria cu care au fost plămădite butoaiele.

(Sursa : Informatia de Alba)