Miesmele toamnei

Miroase bine in Obor;a jimbla ardeleneasca,busuioc, mititei de Dedulesti,smangla,cantalup,must si pastrama,prune brumarii,pere parfumate,caini comunitari,crizanteme, capsuni tomnatice,tiganci tatoase,covrigi de la Petre, porumb fiert,marar,struguri,muzica de petrecere.............

Intr-o doara la umbra unui prun,

imi trece toata furia ce ma copleseste de cum intru in Bucuresti si pana apuc iarasi si iarasi sa ma adap din miracolul simplitatii tihnite din varf de deal.
la mine la livada uit de toate si ma straduiesc la indemnul Parintelui Galaction sa ma apropii cu sfiala de poarta raiului.
oare acolo mi se va deschide o usa dupa ce voi fi trecut de purgatoriu?
poate,dar nu sunt sigur.
cert este ca mi-am inceput viata intr-o livada si Cel de Sus a hotarat sa o inchid tot intr-o livada, poate de aceea am inceput sa-mi fie atat de draga si sa n-o dau pe nimic altceva legat de trepidanta urbe metropolitana,insalubra si mototlita de fatarnicie si desfrau.
si culmea este ca taranii i-am lasat la mine in oras,aici in colbul drumului de tara sunt doar urme de nobili,in suflet si'n smerenie...........

Clubul A

deunazi am auzit fara sa vreau o frantura de dialog intre doi tineri.
printre altele intr-o fraza era amintit si numele acestui club,doar contextul contrasta puternic cu ceea ce aveam eu imprimat in minte ca ar fi acel loc.
anume,spuneau interlocutorii,ca s-au distrat atat de bine in club,pe muzica lu' Salam.
privindu-i mai atent n-as fi zis ca nu au figuri de cocalari dispusi sa sparga niste bani intr-un club de fite.
si imediat am facut legatura intre "Club A al meu" si Club A al lor".
apai distanta mare.
pe vremea in care Mac Popescu s-a straduit sa faca din acea grota un club doar a ajunge sa patrunzi acolo era o mare performanta,caci nu orice boschetar ajungea sa fie martorul intamplarilor minunate ce se petreceau in acel spatiu.
acolo am vazut "Woodstock",acolo l-am ascultat pe Mircea Florian si Dorin Liviu Zaharia,acolo studenti de toate felurile isi etalau talentul,si tot acolo mergeai doar de dorul unei seri ce stiai ca va fi minunata.
oare cu ce-o fi gresit parte a aceastei generatii a zilei de astazi care transformata fara voia ei intr-una de cocalari sa fie pusa in situatia de a molfai salam ascultandu-l pe Salam?

Copiii dinlauntrul nostru,

de cate ori ma scol dimineata,si dupa ce ma rog Celui de Sus,stau si imi zic daca sa ma duc in parc sa alerg,sau nu.
mai apoi,cand e seara de concert fac acelasi exercitiu natang.
si ma cuprinde o veselie inspaimantatoare cand nu fac ce trebuie,in cele doua ipostaze amintite.
iar asta imi aminteste de starea euforica ce o aveam cand chiuleam de la scoala,sau de cea in care trebuia sa ma duc la stomatolog si era coada,motiv suficient pentru a abandona intentia si a-i declara mamei ca n-am ajuns pe scaunul torturii.
matur fiind ma intreb pana unde pot duce jocul asta?
caci copilului din mine nu i se pare ca s-ar satura vreodata de harjoneala.........

zice Hawking......

Intrebat de un reporter al publicatiei "New Scientist" la ce se gandeste cel mai mult în timpul unei zile,celebrul fizician Stephen Hawking a raspuns:
"La femei.Sunt un mister complet!".

O burzuluita.......

ma gandisem sa plec spre mall-ul din Baneasa sa fac niste cumparaturi mici care sa nu ma oblige sa urc la volan intr-un Bucuresti in care numai sofer sa nu fii,indeosebi acum in preajma sarbatorilor.
zis si facut.
cum am iesit afara m-a intampinat o vreme mai putin dispusa sa o cataloghez drept frumoasa; ploua marunt si un vanticel iti sfichuia obrazul cu stropii mici ai ploii aproape mocanesti.
am urcat in "autobuzul lui Videanu" (ce l-a mai injurat lumea ca arunca banii pe fereastra,dar acu' e bine,asa-i romanul nerecunoscator) unde era cald si placut.
la urmatoarea statie urca un grup de pasageri,printre ei o fatuca sa fi avut 18-20 de ani infofilta pana'n gat si cu fularul protejandu-si gura si caile respiratorii.
mi-am zis ca se va despacheta in masina.
ei,da de unde.
asa a stat pana la capatul liniei,pret de vreo jumatate de ora.
in sfarsit cum nu ma mai mira nimica am trecut faptul la capitolul ciudateniile zilei si mi-am vazut de ale mele.
m-am fatait eu prin complex,am luat cate ceva si am dat sa plec.
cand am iesit afara,se urgizise vremea mai abitir decat la venire,era un fel de lapovita iar vantul batea cu si mai mare putere.
atunci am observat ceva straniu.
dinspre zona parcarii masinilor veneau un el si o ea.
de cand i-am vazut mi-au placut;sa tot fi avut in jur de 30-35 de ani,zvelti amandoi,imbracati sportiv iar cel mai mult am admirat faptul ca barbatul cara in spinare odrasla lor de cam doi ani.
pana aici nimic iesit din tipare,toti trei,adica inclusiv micutul,aveau insa ceva in comun;aveau capetele descoperite si puloverele lor lasau aerul rece sa le inbaieze trupul.
mi-am zis in gand ca astia nu sunt romani;exact asa a fost.
cand m-am apropiat de ei vorbeau engleza.
si m-am gandit automat la infofolita mea concetateana care statea imbrododita si la propriu si la figurat in autobuzul ala calduros.
pai cum sa avem mintea limpede oameni buni cand noi nu stim cum sa ne adapostim mai repede de prima burzuluire a vremii.......

Cuconetul de Bucuresti.......

incaptanarea mea de a nu urca la volan oricand si pentru orice nimic ma face sa iau pulsul urbei asa cum este ea,nefasonata si in toata splendoarea ei.
deunazi asteptam un autobuz din asta spilcuit,un Mercedes.
printre cei ce eram in statie am remarcat o doamna cu un carucior si inca o doamna mai tanara, probabil mama copilului aflat in respectivul "vehicul".
intuitia mi-a fost confirmata la urcarea in autobuz,intradevar tanara era mama.
neavand loc in zona destinata special unor astfel de pasageri a postat carutul undeva mai in fata langa un rand de scaune.
pe cele trei scaune se lafaiau trei inse,femei nu le pot numi,iar doamne cand o face plopul pere si rachita micsunele.
dovada de misoginism o sa spuneti!
da de unde.
se holbau toate trei la femeia ce deabia se putea tine in tangajul masinii caci cu o mana securiza carutul sa n-o ia la vale,dar niciuna nu se ridica sa cedeze locul.
am intervenit si am rugat sa i se permita sa ia loc,nicio reactie.
ba nu,a fost una.
o individa a baguit ceva de genul;sunt operata.
si uite asa ne "scoatem" din situatii delicate.
si se tot spune ca noi,masculii,am fi nesimtitori.
apai pe aceste femei,Doamne iarta-ma,cum sa le numesc?
oare operatii de bun simt s-or face pe undeva?

am crezut o clipa ca.......

visez.
platisem telefonul si ma indreptam spre casa.
in fata mea un tanar cu fesul bine indesat pe cap mergea agale.
dintr-odata il vad ca o coteste brusc printre alveolele masinilor parcate si se indreapta spre carosabil.
doar n-o fi nebun sa se arunce in fata unei masini,mi-am zis.
nici gand de asa ceva.
individul a scos din maneca o coaja de banana si a aruncat-o in cosul de gunoi ce era aninat de un stalp de la marginea trotuarului,dupa care linistit a revenit pe vechea traiectorie.
eu nu ma prea minunez asa usor,dar miscarea acesta mi-a dat curaj sa ma apropii de el si sa-i zic:
Bravo!
Frumos gest.
tipul a holbat niste ochi mari la mine si nu intelegea despre ce este vorba.
mi-am zis ca are castile in urechi de nu a auzit ce am spus,si am repetat cuvintele insotite si de gestul care mima actiunea ce tocmai o incheiase.
"Sorry,I speak english".
si cerul s-a prabusit asupra mea readucandu-ma cu picioarele pe pamant.
eram pe Calea Mosilor,ce naiba.........

Pamantul

ce minunat este pamantul.
sa-l sfarami in palma,sa-l mirosi.
mie-mi place sa-l simt ca pe ceva ce-mi daruie putere si echilibru.
am fost zilele astea la mine la "livada".
rodul bogat mi-a gadilat retina si in acelasi timp mi-a dat si sentimentul remuscarii stiind cat de sterp este el zilele acestea prin alte locuri.
al meu musteste de seva si de rod.
poate pentru ca aerul ce vine dinspre manastire il face sa fie asa,sau poate ca de la gemetele de oboseala ale maicilor de la Lacul Frumos.
nu stiu ce sa zic.
stau doar si ma intreb de ce acelasi pamant este izvor de cearta si omor,de pizmuire si pierzanie?
are in fond,oriunde te-ai afla,aceleasi calitati ca cele descrise de mine mai la inceput........

Despre,despre,despre

suntem un popr patat.
ce mai conteaza de ce si de unde pana unde.
dar ca in orice zona in care promiscuitatea de orice fel isi are salasul nu se poate sa nu existe si frumusete.
Dumnezeu ne-A si dat.
si in fiecare zi,daca privesti cu atentie in jurul tau,nu se poate sa nu observi asta.
singurul lucru de care ai nevoie este sa ai bun simt.
sai ai bunul simt sa privesti dincolo de interese si de ambitii.
cu toate ca de foarte multi ani locuiesc intr-o metropola cum este Bucurestiul de multe ori imi este jena de modalitatile in care oameni fara valoare sau rutinati sunt impinsi in fata din interese ce tin de orice altceva decat de talent sau vocatie nelasandu-i pe cei ce vin din spate sa se arate.



ca unul care se mai plimba si care are prostul obcei de a nu fi momit de reclame imi permit sa fac selectii.
tristetea imensa ma cuprinde atunci cand constat ca valoric orasul meu se situeaza tot mai la coada,inundat fiind de horiabrencisti,stefanbanicisti,smileyisti,innaisti,horia andreescisti, mandealisti, dangrigoristi si cati altii.
daca te multumesti sa primesti cu lingurita ai senzatia ca lumea s-a oprit la ei.
pai cum sa fie asa?
daca tremura insasi Einstein in fata neutrinului,ei ce ar avea sa fie dati deoparte?

noul.......

am postat zilele trecute un comentariu destul de acid in care tema era spectatorul festivalului George Enescu.
m-am gandit ca poate am fost cam acid.
odata insa ce am citit in ziarul festivalului un articol pe aceiasi tema (printre altele) m-am mai linistit.
o sa-mi ingadui,specificand numele autorului care este Mihai Cojocaru,sa extrag cateva pasaje.
cronica se refera la concertul din seara zilei de 18 septembrie.
excelenta Orchestra Nationala Radio a interpretat o lucrare foarte elaborata si foarte greu de tradus pe note muzicale;Simfonia Turangalila de Olivier Messiaen.
iata ce spune autorul cronicii:


"Ca intotdeauna,publicul mai mult sau mai putin de conjunctura,de la festival,ofera surprize,in special la Sala Palatului,unde marimea spatiului nu impune,ci pare,dimpotriva sa dea unora impulsuri zglobii,lasate libere in convingerea ca vor trece neobservate.....
Asa ca nu toti au participat cu aceiasi implicare la oferta artistilor de a asculta o muzica pe cat de celebra onomstic,pe atat de putin prizata la noi;la fiecare pauza intre cele zece sectiuni ale simfoniei grupuri compacte paraseau sala.
Ce-i drept e greu sa te concentrezi la sceierea unui SMS intr-o asemenea galagie.
Mai bine totusi asa,decat sa ramai doar pentru ati arata disconfortul cu aceiasi deconcertanta prospetime.
Cei mai onesti dintre cei mai putin interesati au fost cei absenti,nu putini la numar..........."
cam tot acelasi lucru il spuneam si eu,ma bucur sa nu fiu parte a unei minoritati nesemnificative.
probabil ca scoala va trebui sa intervina si in locul multor discipline inutile si anoste ar introduce lectii de cultura general din care sa nu lipseasca cultura bunului simt.

Penibil

mai in toata Europa suntem tratati ca ultimii oameni.
suntem facuti tigani,hoti,cersetori,nespalati si needucati.
ne ofuscam atunci cand ni se atribuie generic toate aceste "complimente".
nu prea stam sa ne gandim daca oamenii aia care ne boteaza asa au sau nu dreptate.
ori daca luam firul la despicat observam cu stupoare ca avem mostre chiar aici la noi in propria ograda.
este penibil ca la o manifestare cu participare internationala,la care buna parte din public sa nu fie autohton,iar tu omul din sala,ROMANUL adica,sa aplauzi ca tarlanul intre miscarile unei lucrari simfonice apartinand lui Enescu.
daca tot ai aterizat in sala aia incultule ocupant de scaun,si este clar ca nu te pricepi,apai abtinete in a te da mare apaludand cand nu trebuie pentru ca iti faci neamul de bacanie.
si-mi vin in minte cuvintele lui Abraham Lincoln "Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost,decat sa vorbesti si astfel sa inlaturi orice dubiu".



este rusinos ca dirijorul sa iti arate ca inca nu trebuie sa aplauzi,
iar cand aia de afara ne fac inculti si lipsiti de tact ni se basica pipota.
apoi,este penibil sa apari la o asemenea manifestare in tenesi,fara ciorapi,cu pantaloni scurti si cu o camasa a carei maneci sunt suflecate pana la cot,chit ca sunt de culoare neagra.
oamenii aia de prin sala ce au venit imbracati elegant pentru ca se respecta pe sine si respecta manifestarea nu au de unde sa stie ca tu esti "marele actor" florin piersic junior.
daca ansamblul simfonic care a concertat aseara ar fi fost unul de pe nu stiu unde poate ca n-as fi zis asta,din pacate era chiar din patria sobrietatii si a etichetei si se numeste Royal Liverpool Philarmonic Orchestra.
macar cuvantul "Royal" sa fi zis cate ceva unora...........

ce lume stramba........

programul unui festival trebuie sa multumeasca pe toata lumea,atat pe cei ce nu concep o altfel de muzica decat cea compusa de clasici cat si a celorlalti,un pic mai ingaduitori,care mai adauga si altceva din repertoriul atat de larg cunoscut al muzicii simfonice.
pana aici toate bune si frumoase.
dar ce te faci cand noul devine atat de plin de asperitati incat deranjeaza urechile ultrafine ale conservatorismului unui anume gen de spectator.


priveam aseara la sala pe jumatate goala (asta nu ar fi o problema,s-a mai intamplat) si ma minunam cum dupa fiecare parte a lucrarii mai evada cate un grup de 10-12 insi.
si poate nici asta nu m-ar fi surprins daca la un momentdat nu m-as fi uitat mai atent.
si ce am constatat?
ca marea majoritate a celor ce paraseau sala,neplacandu-le evident ceea ce auzeau,erau TINERI.
trist,din cale afara de trist.
sa ma astept de la un pensionar sa acceada si sa incurajeze muzica contemporana?
este putin probabil ca logica sa spuna ca aceasta este calea.



a nu iesi din zona muzicii de salon (de unde si marile succese ale "Concertelor de la miezul noptii" din cadrul festivalului) mi se pare lucrul cel mai nefiresc.
in ipocrizia sa acest tip de spectator nu se jeneaza insa sa utilizeze telefonul mobil,sa vina la concert cu masina sau sa comenteze pe blog impresiile sale de dupa concert.
pai de ce face asta daca tot se regaseste doar in secolele trecute?
ce-i sta in gat sa apara sleit de puteri si plin de glod la concert dupa ce face un maraton din Pipera pana la Ateneu?

lumea buna........

a avea stil e mare lucru.
o gramada de insi mediocrii si necizelati au senzatia ca daca esti CEO (am stil,este?ca daca zic director general imi sta in gatlej) sau mai stiu eu ce bagator de seama pe undeva,gata,te-ai procopsit si cu o sama de atitudini ce tin de stil,sau mai arhaic zis de aristocratie.
apai chestia asta se obtine cu truda,foarte mare truda.
mai intai este familia.
daca acasa lumea se cearta si se uita la telenovele (in cel mai bun caz,caci mai sunt si alte posibilitati:OTV,emisiuni gen "Rai da buni" sau "Trasniti"),isi dau pumni in cap si se balacaresc cat e ziua de lunga nici ca poti avea vreo pretentie.
mai apoi este anturajul,si in fine,dar nu in cele din urma,este si stofa.
dar ce te faci cu individul care paraseste zona asta insalubra si se afla el singurel in fata optiunilor?
si daca mai pui la socoteala ca mai poate primi drept premiu din partea firmei (caci povestea cu tichetele si alti stimuli pomanagisti se cam incheie) un bilet la festivalul Enescu atunci i-a pus Dumnezeu mana in cap.
om s-a facut,a devenit intelectualul intelectualilor.




asa ma cuprinde jena cand ii vad.
imediat ii ochesti.
imbracati la patru ace,neaparat de firma,cu aere de docti atotcunoscatori si infatuati,plini de ei si de marea lor isprava,vesnic iscodind cu privirea,doar,doar,ii vede cineva cunoscut ca sa dea bine cand se va afla cau au fost la festival.
un singur lucru nu stiu oamenii astia.
ca intre partile unei simfonii nu se aplauda.
si ar fi fost atat de simplu sa fi aflat.
era deajuns sa se indrepte spre un om imbracat modest (cu o atitudine oarecum stinghera vis-a-vis de multimea de papa lapte nimeriti din intamplare pe acolo si care-l striveau prin opulenta vestimentara) care sigur le-ar fi spus ce au de facut.
nu de alta,dar omul ala avea cu certitudine in spatele sau mii de ore petrecute in compania muzicii.
si nu cred ca ar fi fost vorba de manele,nu,caci la acelea poti sa incepi sa aplauzi chiar de la inceput.

O dinioara,doua diniori...

ei chiar nu stiti cum vine asta?
cum asa?
pai e inventie la zi.
am auzit ca la BAC-ul de anu' asta s-a dat la romana ca tema (printre altele) gasirea unui sinonim pentru cuvantul "odinioara".
si fata,care era personajul in cauza,zicea ca "Am intrebat în fata,in spate,in stanga si in dreapta. Nimeni nu stia ce inseamna cuvantul odinioara,nici eu n-am stiut".
pai de ce ar fi stiut?
ce asta e chestie care trebuie sa fie retinuta in logica lucrurilor?
daca era ceva legat de Borcea,OTV,nevasta lui Tariceanu sau cum te-ai distrat la mare in vacanta era de dat un raspuns.


si automat mi-am amintit ca ODINIOARA invatatorul meu dintr-a treia,simtitnd ca-mi place sa citesc,imi aducea din biblioteca sa de acasa carticele.
si imi facea un semn doar de noi stiut ca are noutati.
ce l-o fi apucat pe omul asta sa procedeze asa?
cred ca pasiunea pentru munca sa.
dar ce rost mai are sa muncim?
mai bine impingem lada aia de bere luata de la angrosisti,ii punem 30% adaus si gata,oameni ne-am facut.
si pe astia trebuie sa ma bazez eu ca sa-mi sustina o pensie la batranete?
uau,ce jalnica perspectiva.