lumea buna........

a avea stil e mare lucru.
o gramada de insi mediocrii si necizelati au senzatia ca daca esti CEO (am stil,este?ca daca zic director general imi sta in gatlej) sau mai stiu eu ce bagator de seama pe undeva,gata,te-ai procopsit si cu o sama de atitudini ce tin de stil,sau mai arhaic zis de aristocratie.
apai chestia asta se obtine cu truda,foarte mare truda.
mai intai este familia.
daca acasa lumea se cearta si se uita la telenovele (in cel mai bun caz,caci mai sunt si alte posibilitati:OTV,emisiuni gen "Rai da buni" sau "Trasniti"),isi dau pumni in cap si se balacaresc cat e ziua de lunga nici ca poti avea vreo pretentie.
mai apoi este anturajul,si in fine,dar nu in cele din urma,este si stofa.
dar ce te faci cu individul care paraseste zona asta insalubra si se afla el singurel in fata optiunilor?
si daca mai pui la socoteala ca mai poate primi drept premiu din partea firmei (caci povestea cu tichetele si alti stimuli pomanagisti se cam incheie) un bilet la festivalul Enescu atunci i-a pus Dumnezeu mana in cap.
om s-a facut,a devenit intelectualul intelectualilor.




asa ma cuprinde jena cand ii vad.
imediat ii ochesti.
imbracati la patru ace,neaparat de firma,cu aere de docti atotcunoscatori si infatuati,plini de ei si de marea lor isprava,vesnic iscodind cu privirea,doar,doar,ii vede cineva cunoscut ca sa dea bine cand se va afla cau au fost la festival.
un singur lucru nu stiu oamenii astia.
ca intre partile unei simfonii nu se aplauda.
si ar fi fost atat de simplu sa fi aflat.
era deajuns sa se indrepte spre un om imbracat modest (cu o atitudine oarecum stinghera vis-a-vis de multimea de papa lapte nimeriti din intamplare pe acolo si care-l striveau prin opulenta vestimentara) care sigur le-ar fi spus ce au de facut.
nu de alta,dar omul ala avea cu certitudine in spatele sau mii de ore petrecute in compania muzicii.
si nu cred ca ar fi fost vorba de manele,nu,caci la acelea poti sa incepi sa aplauzi chiar de la inceput.