luni, 26 septembrie 2011

Pamantul


ce minunat este pamantul.
sa-l sfarami in palma,sa-l mirosi.
mie-mi place sa-l simt ca pe ceva ce-mi daruie putere si echilibru.
am fost zilele astea la mine la "livada".
rodul bogat mi-a gadilat retina si in acelasi timp mi-a dat si sentimentul remuscarii stiind cat de sterp este el zilele acestea prin alte locuri.
al meu musteste de seva si de rod.
poate pentru ca aerul ce vine dinspre manastire il face sa fie asa,sau poate ca de la gemetele de oboseala ale maicilor de la Lacul Frumos.
nu stiu ce sa zic.
stau doar si ma intreb de ce acelasi pamant este izvor de cearta si omor,de pizmuire si pierzanie?
are in fond,oriunde te-ai afla,aceleasi calitati ca cele descrise de mine mai la inceput........


2 comentarii:

Karina spunea...

superb!

nemocapt spunea...

cum de-mi simti atat de bine trairea?
iti multumesc inca o data.........