programul unui festival trebuie sa multumeasca pe toata lumea,atat pe cei ce nu concep o altfel de muzica decat cea compusa de clasici cat si a celorlalti,un pic mai ingaduitori,care mai adauga si altceva din repertoriul atat de larg cunoscut al muzicii simfonice.
pana aici toate bune si frumoase.
dar ce te faci cand noul devine atat de plin de asperitati incat deranjeaza urechile ultrafine ale conservatorismului unui anume gen de spectator.
priveam aseara la sala pe jumatate goala (asta nu ar fi o problema,s-a mai intamplat) si ma minunam cum dupa fiecare parte a lucrarii mai evada cate un grup de 10-12 insi.
si poate nici asta nu m-ar fi surprins daca la un momentdat nu m-as fi uitat mai atent.
si ce am constatat?
ca marea majoritate a celor ce paraseau sala,neplacandu-le evident ceea ce auzeau,erau TINERI.
trist,din cale afara de trist.
sa ma astept de la un pensionar sa acceada si sa incurajeze muzica contemporana?
este putin probabil ca logica sa spuna ca aceasta este calea.
a nu iesi din zona muzicii de salon (de unde si marile succese ale "Concertelor de la miezul noptii" din cadrul festivalului) mi se pare lucrul cel mai nefiresc.
in ipocrizia sa acest tip de spectator nu se jeneaza insa sa utilizeze telefonul mobil,sa vina la concert cu masina sau sa comenteze pe blog impresiile sale de dupa concert.
pai de ce face asta daca tot se regaseste doar in secolele trecute?
ce-i sta in gat sa apara sleit de puteri si plin de glod la concert dupa ce face un maraton din Pipera pana la Ateneu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu