nu-mi dau seama de ce,dar am o inclinatie predilecta spre trecutul acela negru,comunist.
nu odata m-am intrebat de ce fac asta,si pare ca am si un raspuns pana la urma.
in vremea aia neghioaba in care refugiile erau doar cateva (cartea in primul rand,muzica si intr-o foarte mica masura filmul) exista o apetenta evidenta spre ati hrani sufletul si nicidecum hulpavul trup (oricum pentru cel din urma nici nu prea gaseai,e drept ca nici pentru sufelt nu gaseai dar te mai orientai,cum se zice).
tot ce este solid cristalizat in mine ca om,din punct de vedere cultural, apartine evident acelei perioade.
bine,bine,o sa-mi ziceti,dar ce legatura are cu filmul in cauza?
ei bine,are.
pe vremuri (vedeti,tot pe vremuri) se mai organiza in Bucuresti,in mod periodic,cate un festival de film.
acum ala serios este la Cluj si altul,care tinde sa devina neserios,(adica doar pentru unii) este la Sf Gheorghe.
si sa vin la oile noastre,odata,demult,in cadrul Festivalului Filmului American (nu va vine sa credeti,nu?) au venit la Bucuresti mai multe productii printre care una care mi-a atras in mod deosebit atentia,ii zicea "Cinci piese usoare" (Five Easy Pieces).
nu stiam nimic nici despre regizor si nici despre actori,de altfel nu stiam nimic despre multe la varsta aceea.
dupa ani de zile,regizorul avea sa devina unul dintre cei mai mari (Bob Rafelson) iar actorul ce juca rolul principal avea sa devina unul din monstrii sacri ai Hollywood-ului (Jack Nicholson).
dar nu cu un Nicholson oarecare ci cu unul in cea mai buna forma,un actor care te face sa te intrebi mereu si mereu cum de este capabil sa-ti ofere firescul fara sa se chinuie peste masura cum fac indeosebi actorii nostrii care se chinuie,si se chinuie,si se chinuie (mai exista si exceptii,evident).......
ca sa conchid,pentru mai bine de doua ore va garantez un umor de cea mai buna calitate imbalsamat de secvente care va vor ramane memorabile ca desfasurare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu