PĂDUREA SPÂNZURAŢILOR

Rebreanu fusese scriitorul meu preferat din anii dintai ai explorarilor mele literare,il veneram,iar atunci cand,copil fiind,filmul a fost adus la caminul cultural nu am dormit doua nopti de emotie.
si a venit si seara proiectiei.
nu era chiar usor sa vezi un film la tara,proiectia se face cu pauze pentru incarcarea bobinelor,se mai rupea pelicula,mai ramaneai fara curent.....
si totusi in acea seara nimic din tot ce insemna incident de proiectie nu s-a intamplat,totul a decurs snur.
pana si spectatorii erau cuminti,poate si pentru ca intamplarea se petrece in plina vara,atunci cand mai toti sunt osteniti dupa muncile campului.

atunci si acolo am avut ocazia sa privesc,fara sa inteleg mare lucru,un film care peste ani l-am revazut in alte conditii si intr-o alta perspectiva umana.
un film al carui destin se contopea cumva cu cel al lui Apostol Bologa,un film care se oferea spectatorului ca fiind aproape perfect in modul in care rafinamentul cunoscut al lui Liviu Ciulei la transpus in imagini.

astazi "Padurea spanzuratilor" ramane doar un moment de mandrie nationala caci a obtinut in anul 1965 premiul pentru regie la Festivalul Internaţional al Filmului de la Cannes.putini stiu ceva despre aceasta pelicula si din pacate si mai putini ar fi tentati sa o si vada.