m-am nascut la oras dar sangele meu este filtrat de traiul la tara, acolo unde nemarginirea isi regaseste dimensiunea.
majoritatii dintre noi ii este rusine sa recunoasca un lucru,acela ca suntem tarani la origine,este nedemn si injositor sa spui ca esti de la tara,ca mama si tata rânesc la coada vacii.
mie nu-mi este.
nimic din existenta mea ulterioara nu poate egala copilaria petrecuta la tara.
in vara asta eram intr-o piata si am ramas stupefiat de intrebarea unei tinere care se adresa unei tiganci ce vindea mure "ce sunt alea?".
si cred ca persoana in cauza avea peste 20 de ani.
retorica ieftina a orasanului care-si persifleaza cu mare lejeritate obarsia facandu-l pe taran,"taran",este poate cel mai trist moment al degradarii urbane.
doar atunci cand foamea ne mana spre sat pentru a ne indestula meschin portbagajele lacome incepem sa oferim starii de taran asezarea cuvenita.
am deschis acest subiect ca un omagiu pe care incerc sa-l aduc acelor oameni ce s-au aplecat asupra traiului de la tara in pofida faptului ca puteau sa isi duca viata intr-o liniste si prosperitate urbana fara cusur.
si amintesc aici cu respect si evlavie printre multi altii pe Simeon Florea Marian,Irina Nicolau,Constantin Brailoiu,Nichita P.Smochina, Tache Papahagi,Harry Brauner,Lena Constante,Ion Pop-Reteganul, Ovidiu Bârlea,Pamfil Biltiu,Grigore Lese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu