filmul nu este nou,este facut de Sydney Pollack in 1972.
am inteles cu adevarat acest film abia in anii din urma cand,fara sa ma oblige nimeni,am acceptat sa stau pret de aproape doua saptamani singur undeva in nordul extrem al Canadei.
acolo,in mijlocul naturii am fost pus in situatia de a-mi atinge zilnic nevoile cu propriile-mi forte fara sa am la dispozitie nimic din ceea ce secolul XXI iti pune la dispozitie.
si nu odata m-am gandit la personajul intruchipat de Robert Redford.
de foarte multe ori gandim ca tot ce este in jurul nostru NI SE CUVINE.
ca asa trebuie sa fie,sa avem ce manca,sa avem maini si picioare, sa iubim,sa urcam in masina,sa gandim.
dar acolo in mijlocul unei relatii albe am inteles nemarginirea acestei lumi.
intr-o liniste deplina si intr-o perpetua relatie cu mine insumi fara sa fiu deranjat decat de zgomotul pe care animalele din preajma il mai faceau din cand in cand m-am transpus in hoinarul Jeremiah si m-am atasat si mai mult de acest personaj.
filmul il vazusem prima oara la TVR,si imi aduc aminte de impactul ce l-a avut asupra mea.
dincolo de secventele in care duritatea vietii de unul singur te impinge,conform legilor naturii sa ucizi pentru a supravietui,filmul ofera imaginea unui paradis pe care noi oamenii il uitam cu totul atunci cand manati de interese dintre cele mai marunte,terfelim totul in picioare,incepand cu mediul ce ne inconjoara si pana la suflet.
nici acum,dupa atatia ani pelicula nu si-a pierdut din forta de a transmite grandoarea lumii atunci cand acest ciudat animal care este omul nu intervine cu voia sa pentru a schimba ceea ce Creatia i-a daruit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu