candva am fost intrebat de o persoana care este parfumul meu preferat,si am raspuns candid - parfumul de femeie -.
filmul nu exista la timpul acela,iar un parfum adevarat era greu de procurat.
raspunsul meu facea referire la mirosul netrucat al corpului unui om,ramane in acceptiunea mea si astazi ca fiind cel mai placut dintre parfumurile existentei noastre.......
filmul insa daca este privit cu atentie ajunge cumva tot cam la aceiasi concluzie.
poate in nicio alta productie cinematografica femeia nu este privita cu atata delicatete ca in acest film facut de Martin Brest avandul pe Al Pacino in unul din cele mai bine jucate roluri ale sale.
feminitatea desavarsita a actritei Gabriella Anwar ce se pune in valoare in timpul acelui dans de un romantism fara cusur poate fi luata drept reper de catre orice barbat care viseaza sa traiasca o poveste de dragoste.
dar dincolo de asta pelicula patrunde in constiinta spectatorului printr-un mesaj de o sensibilitate aparte si asta se datoreaza tocmai faptului ca intotdeauna boala sau handicapul te transforma.
dincolo de rigiditatea aparenta a celui ce se simte extras din cursul firesc al vietii se regaseste in mare masura bunatatea si imensa dorinta de viata.
asa cum ne-o ofera cel de Sus,imaculata,frumoasa,puternica.
remake-ul dupa filmul facut in 1974 (Profumo di donna) de catre Dino Risi cu Viitorio Gasman si Agostina Belli in rolurile principale pare a fi mai bun,deopotriva,actori si echipa de realizatori,ne-au oferit un film care nu se poate uita usor.
revedeti secventa tangoului,este memorabila.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu