cu adevarat,pe Kusturica l-am intalnit ca artist,in urma cu nu multi ani atunci cand venind la Bucuresti a oferit un concert impreuna cu a sa celebra deja trupa numita Emir Kusturica & No Smoking Orchestra careia i s-au alaturat nu mai putin faimosii tigani care alcatuiesc fanfara "Zece prajini".
locul ales de catre artist (impreuna cu nonconventionalul Dan Chisu,cel ce il promoveaza de ani buni pe Kusturica in Romania) pentru a-si amplasa scena a fost noul sediu al Bibliotecii Nationale.
stiti cladirea aia careia la un momentdat nici geamuri nu-i mai ramasese,aia de vis-a-vis de fostul magazin Junior,astazi Tribunalul Bucuresti.
inspirat si plin de inventivitate a pus excelent in valoare luciul de apa ce-l reprezinta fasia de Dambovita ce trece pe langa cladirea in cauza,facandu-ma sa ma holbez vrajit la scena si la tot ce se producea acolo.
leg episodul acesta de filmul ce vi-l sugerez pentru ca el nu face altceva decat sa intareasca ideea care o am in legatura "BLack cat,white cat",anume aceea ca nu cred ca cineva vreodata va mai putea sa redea cu atata fidelitate o cruda disectie a vietii unei etnii precum cea tiganeasca.
am o cunostinta care (asta este) nu prea se chinuie cu viata atunci cand se aduce in vorba cuvantul "rrom" si care a refuzat ani de zile sa urmareasca pelicula;intr-un tarziu a acceptat si a conchis ca atitudinea ei nejustificata se inscrie printre marile erori pe care le-a facut in viata.
facand parte din repertoriul comediei negre filmul surprinde atat de bine atmosfera si obiceiurile binecunoscute deja ale acestor oameni incat uneori ai impresia ca te afli pe strada si asisti la scene carora tu insuti ai avut ocazia sa le fii martor.
Dadan,Zare,Afrodita sunt doar cateva nume ale personajelor pitoresti ce populeaza lumea lui Kusturica din acest film.
de fapt pelicula nu poate fi povestita,ea trebuie vazuta,neaparat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu