este o moda sa vezi sau sa discuti despre filme facute de cinematografia orientala,Kim Ki-Duk ramanand unul din cei mai demni reprezentanti ai sai.
filmul de care va vorbesc acum este unul dintre acelea de care te apropii cu sfiala si totala neincredere.
de ce?
pentru ca nimic (daca nu asezi regizorul la locul potrivit) nu sugereaza ca ar trebui sa iti faci timp sa-l vezi,nici numele insirate in lista distributiei,nici numele scenaristului si nici macar faptul ca are atasata o substantiala gramada de premii.
si totusi ceva,deloc clar definit,te apropie de acest film;poate titlul sau care suna ciudat,poate misterul emanat de poza ce o are pe prima coperta DVD-ul,sau poate dorinta de ati spune "hai d'le sa vad ce mare smecherie e si cu filmul asta".
odata insa ce incepi sa-l vezi capeti o dimensiune ce nu-ti este identificata des,aceea de a te pleca in fata unui gest artistic.
pentru ca asta se intampla.
un film ce este tragic,romantic,decorativ,sensibil nu are cum sa te lase indiferent.
zgarcit in dialoguri,filmul este de fapt o pledoarie pentru imagine,succesiunea anotimpurilor
avand o dubla semnificatie,cronologica si filozofica.
am avut prilejul sa cunosc mai indeaproape cultura budista,am fost atras de simplitatea si
austeritatea acelei existente ce te indeparteaza de ceea ce generic numim placerile vietii.
nu este un secret faptul ca societatea tehnologizata de astazi te indeparteaza de frumusetea
primara a trecerii tale prin aceasta lume.
acest film iti insira intr-o relevanta si maiastra demonstratie ca dincolo de orice altceva omul ramane o fiinta ce poate dezlega,uneori,misterul drumului catre infinitul de dupa existenta
pamanteana.....
Un comentariu:
Filmul este superb,si cand spun asta ma refer la ideea ilustrata. Nici nu pot sa-l comentez, e prea complex si trebuie vazut, pentru a-i intelege subtilitatile.
Intra in categoria filmelor "spirituale" care prind la un anumit public.
Trimiteți un comentariu