am si eu o slabiciune pentru o actrita,nu e sexy,n-are silicoane si nici macar nu are miscari lascive.
are in schimb un munte de feminitate si o privire de sub frunte-ai inalta de te da gata in doua secunde.
Kristin Scott Thomas o cheama.
in filmul asta il are partener pe Hugh Grant,este poate singurul film in care domnul imi zice ceva ca actor.
in schimb ea este debordanta si se muleaza perfect pe un rol care nu as fi crezut ca-i vine
manusa, acela de femeie inselata.
de fapt filmul asta,pentru care m-am ostoit eu ani de zile sa apuc sa-l vad,este o perfecta
pledoarie pentru viata,chit ca el se sfarseste intr-un registru ce contrazice teoria mea.
cum altfel as putea cataloga mercantilismul sentimental al personajelor intruchipate atat de bine ( se vede "mana" lui Polanski) de catre Peter Coyote si Emmanuelle Seigner.
l-am vazut deunazi in vitrinele chioscurilor de ziare la pretul de un leu 'juma.
umilitor pentru un astfel de film,iar culmea era ca nu se prea vindea.
si in chiar acea seara mi l-am pus din nou ramanand coplesit de ce vedeam si auzeam.
da,pentru ca si coloana sonora merita a fi amintita,este atat de sugestiv ingemanata imaginii
incat daca inchizi ochii iti poti imagina fara prea mari eforturi ce se intampla pe ecran.
compozitorul este Vangelis Papatanasiu.
si ma opresc aici..........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu