Parcul National Retezat - LAPUSNICUL MARE

in anul eclipsei totale de soare ne-am pus pe o vacanta itineranta lunga cat tot concediul.
vroiam neaparat ca fenomenul natural sa ne prinda in munti undeva si nicidecum la adapostul vreunui local urban de teama ca varcolacii sa nu ne inghita cu tot cu pacate.
si am trasat pe harta un desen cu evidentiatorul cam pe unde-am vrea noi sa se petreaca toata povestea.
si mi-a venit ideea ca daca tot suntem chititi sa facem o traversare a carpatilor nu prin vaile arhibatute de masini si turisti ci prin cea a Jiului sa facem un popas in Retezat ca era doar la o aruncatura de bat.
asa am si facut.




pe hartie a fost simplu.
urcam de la Hateg spre munte,ajungem la baraj la Trei Ape,coboram spre rezervatie si acolo ne vom instala cu catel si cu purcel la cabana la Rotunda.
cam asa a fost,dar numai in ce priveste traseul,caci la mult ravnita cabana n-am gasit gazduire fiind ocupata integral.
ce era sa facem?
batusem atat drum,Retezatul ne facea cu ochiul inaltandu-si crestele ademenitoare si pe stanga si pe dreapta vaii in care ne aflam.
am hotarat pe loc in ciuda protestelor sectiunii feminine ca vom innopta macar pana a doua zi dimineata pe undeva pe unde gasim un loc de campare.
si am pornit usor cu masinile inbuiestrate de-a lungul vaii.
era frumos ce sa zic,chiar foarte frumos.
la un momentdat gasim undeva pe mana dreapta un platou unde ar fi incaput si masinile si destul de numeroasa noastra ceata ce numara vreo 30 de suflete.
am oprit,am coborat,am inspectat zona.

era bine,iarba grasa,moale,liziera padurii aproape,dar apa nu isi prea auzea clipocitul.
eram langa un podet de unde se rasfirau traseele catre mai toate punctele de interes ale muntelui ca firele intr-un razboi de tesut.
nu eram prea hotarati.
si cum cateodata e bine sa risti ne-am zis sa mai exploram valea.
si am luat-o iar la cautat.
se tot ingusta,muntii se apropiau tot mai tare pe masura ce inaintam spre amonte,asta pana ce la un momentdat am vazut pe stanga un loc minunat.
existau doua mese lungi cu scaune la fel de lungi,o poiana generoasa si destul de primitoare si am decretat ca acesta este locul.
apa nu aveam dar nu putea fi departe caci se auzea ceva si daca tot am indraznit sa caram dupa noi atata popor noi barbatii deja ne impusesem ideea de sacrificiu in a cara apa de oriunde.
si am tras pe dreapta unul cate unul.
oboseala unui drum lung si lipsit de certitudinea unei campari corespunzatoare a facut ca majoritatea sa se lungeasca in iarba si sa-si traga sufletul.
eu mai iscoditor din fire am vazut ca undeva in stanga poienii se face asa parca o nisa,o deschidere.

si am pornit lenevos spre ea.
ce era de fapt?
un drum amprentat de urmele pe care deobicei le lasa anvelopele masinii.
un drum care se pierdea dupa cativa zeci de metri intr-un cot lin spre dreapta.
am urmat,curios fiind ce voi gasi la capatul lui,drumul acela misterios.
ce a urmat a intrecut orice vis pe care mi l-as fi imaginat.
drumul se sfarsea la capatul unei poieni aflate chiar pe malul Lapusnicului Mare.
era ca intr-un basm.
trepte bine taiate in mal te duceau la apa,doua mese la fel de lungi ca si cele aflate in locul in care deja eram instalati ne asteptau sa le umplem cu ceea ce aveam la noi,ce mai,era ceva la care nu sperasem.



cand am ridicat privirea spre cer multumindu-i Lui am vazut Retezatul atat de aproape incat am avut senzatia ca daca intind mana ii pot mangaia piatra dura si rece.
va imaginati reactia celorlalti cand i-am adus pe toti sa vada minunea.
in loc sa stam pana a doua zi,ne-am dat tot programul peste cap (era bine etapizat pe zile si zone de vizitat) zabovind acolo patru zile in care ne-am simtit asa cum nu aveam s-o mai facem vreodata in muntii nostrii.
caci loc mai rupt din rai ca acela nu cred ca exista pe undeva......