Teatro Museo Dali - Figueres

cum ma aflam la Barcelona ar fi fost o mare prostie sa nu ma misc inspre nord si sa vad
ceva ce-mi doream de mult:Teatro Museo Dali - Figueres.
un teatru dezafectat a fost motivul ideal pentru un artist precum Dali sa il transforme intr-un teatru-muzeu.
22 sunt salile sale.






originale,extravagante,surprinzatoare.
de cand te apropii simti ca ceva este cu totul diferit de obisnuit.
acel rosu ciudat al cladirii ce iti atrage imediat privirea,imensele oua imaculate si manechinele stralucitoare intregesc o suita de iesiri din conventional.
preconceputa-mi idee ca ma voi duce sa vad ceva din ceea ce geniul lui Dali a pus pe panza
am descoperit de fapt un artist multivalent care-mi intrece cu mult asteptarile.
pentru mine Dali a insemnat un miraj de pe vremea in care de-o schioapa fiind un unchi de-al
meu mi-a daruit un album.





tocmai ce venise dintr-o calatorie si stiind ca imi plac cartile mi-a facut acest dar.
un album Salvador Dali.
prima ilustrare a unei lucrari de-a lui era de fapt o fotografie a Cadillac-ului celebru (pe care l-am regasit ca idee si in muzeu,La Cadillac Pluvieuse) acum,numai ca mai apoi aveam sa-mi dau seama ca nu era vorba de nicio fotografie ci pur si simplu era o lucrare in asazisa tehnica fotografica.




si dintr-odata un val mi s-a ridicat din minte altoind in gand o palma propagandei comuniste
care-l denigra si-l minimiza pe artist reducandu-i talentul la cel de individ nebun ce nu este in stare sa picteze in maniera clasica.
imi amintesc ca la fel se spune si despre Picasso,cine-i cunoaste cat de cat opera stie bine ca perioada de inceput a lui Picasso a fost una realista in care pictorul iti dovedea imensul sau talent.....
dar sa revin la muzeu.
multi dintre cei ce-l viziteaza sunt buimaci si nu inteleg mare lucru,chiar daca sunt insotiti de ghid.
pentru a-l intelege pe Dali trebuie sa ai ceva din misterul acela necunoscut al acceptarii artei ca pe un dar ce nu trebuie neaparat iconografiat sau raportat la ceva.
este suficient sa te asezi undeva,oriunde in acel spatiu,sa inchizi ochii iar spiritul lui Dali te va inconjura imediat.






din cand in cand mai muti privirea din spatele pleoapei ca deschizand ochii sa dai peste o
alta creatie.
daca analizezi un spatiu orecare din acel teatru-muzeu,luand la puricat centimetru cu centimetru
vei descoperi lumi in lumi,filigrane si bijuterii (si la propriu si la figurat),spatii si deschideri pe care nicaieri nu cred ca le mai poti retrai.
chiar daca lucrarile din muzeu acopera in mica masura ceea ce se stie ca a creat (nici nu avea cum sa adaposteasca tot) Dali si Gala sunt pretutindeni,inlantuiti in spirit si in forma aceea ciudata pe care au gasit-o pentru ati darui tie,privitorul,un crampei din lumea lor,acea lume pe care doar geniile stiu s-o construiasca si doar firile cu darul in suflet stiu sa o reverse asupra intregii lumi.