Cronica de familie - Petru Dumitriu

candva prin Vitan se organiza un talcioc in care mai gaseai cate ceva ce reprezenta ceea ce se chema ca "iti frige buza".
ma duceam acolo in fiecare duminica si nu plecam niciodata cu mana goala.
chit ca ceea ce luam era planificat sau nu.
aceasta saga a lui Petru Dumitriu era de mult scoasa din circuitul firesc al cartii.
autorul parasise tara si automat era considerat un dusman si in consecinta dintr-odat scrierile
sale ce pana atunci erau bune deveneau intolerante vis-a-vis de principiile si normele educatiei
socialiste pe care indeosebi tineretul era obligat sa si le insuseasca.
se mai intampla ca intr-o filiera paralela si oarecum clandestina cartile renegatilor sa mai poata fi cumparate.







asa s-a facut ca am vazut intr-o duminica la cineva trilogia.
in talciocul de care am amintit pusa frumos pe o bucata de ziar pe jos.
arata destul de bine si l-am intrebat pe stapan cat vrea pe ea;suma echivala cu salariul meu pe o luna si jumatate.
nu m-am codit,am dat banii pe loc si am plecat.
ca mai apoi am tras mata de coada cateva luni ca sa ma reechilibrez financiar nu are importanta,
aveam romanul.
il am si astazi in biblioteca in acesiasi editie.
foile s-au ingalbenit,ca si copertile de altfel,a ramas insa intact aerul acela special pe care mi-l da acest roman ori de cate ori il citesc.
caci este o capodopera.
si-mi place si pentru ca este una romaneasca.