triunghiul conjugal.
tema perfecta pentru o spovedanie dirijata cu buna stiinta de catre Woody Allen (se
putea sa nu fie el?).
nu-l inghit deloc pe domnul de care am amintit mai sus.
nu pentru ca este evreu,vai de mine,ci pentru ca are ceva ce nu-mi place la el.
n-as putea spune ce,dar sigur nu-mi place.
stiu,sunt cat se poate de subiectiv in ce spun,sunt insa sincer,cat se poate de sincer.
plecand de la aceasta premisa (falsa,evident) m-am uitat cam chioras la acest titlu de film in momentul in care,intamplator,dvd-ul mi-a cazut in mana.
ce m-a facut totusi sa ma uit la film?
se putea altfel?
da,ea m-a facut,ea fiind Scarlett Johansson.
imi place la nebunie femeia asta,actrita voiam sa zic.
are ceva ce te atrage si este un mare talent.
o urmaresc cu obstinatie inca de la primul film in care am vazut-o (Lost in translation) am remarcat la ea tusa foarte fina in a-si creiona rolurile.
sunt convins ca in afara amprentei pe care regizorul o impune,personalitatea sa adauga acea doza de finete care face sa distingi un actor de duzina de cel ce te obliga intr-un fel sa revii intr-o sala de cinema.
cat despre film ce sa zic?
e de privit si de luat aminte,caci i se poate intampla oricui,poate nu la dimensiunea aceasta dar.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu