luni, 27 septembrie 2010

Mitul lui Sisif - Albert Camus




stiu ca nu-i frumos sa vorbesc despre mine,indeosebi in termeni laudativi,dar n-am incotro.
printre putinele mele fapte bune cu adevarat se gaseste unul care se leaga de aceasta carte.
cum in tineretea mea,la un momentdat,era aproape de neimaginat sa am alaturi o fata (motivele sunt multe,ce sa ma mai apuc sa le insir) s-a intamplat sa cunosc o liceeana.
era minunata.
invata la scoala de vis-a-vis de casa in care traia cu bunica sa.



nu-mi mai amintesc de ce nu statea cu parintii,de parca asta ar avea vreo importanta.
tot ce stiu este ca imi placea tare mult.
invata bine si dupa scoala mergeam tinanadu-ne de mana mai peste tot.
devenisem un cuplu.
intr-o zi veni vorba despre viitor.
si mi-a zis asa:vreau sa termin cu bine liceul apoi sa dau la matematica (era foarte buna la aceasta disciplina) si dupa ce intru sa ma sinucid.
..............................


perplexa figura cred ca am facut la auzul acestei marturisiri.
dar fata nu glumea deloc,mi-am dat seama ca asa era,pentru ca hotararea ei parea de neclintit.
si asa am ajuns sa fiu clientul Bibliotecii Centrale de Stat zi de zi,aproape ca o neglijam pe ea.
si am citit:Kierkegaard,Nietzsche,Kant,Cioran,Schopenhauer,Freud,Camus,Feuerbach,etc.
dintre toate scrierile cea care a avut pana la urma un mare ecou asupra mea a fost acest "Mitul lui Sisif" al lui Albert Camus.



mi s-a parut a fi un manual al tratarii problemei sinuciderii.
stiu,acum,ca alegera mea a fost una ieftina caci am citit lucruri foarte importante ce depasesc cu mult aceasta minuscula scriere,ma refer la dimensiunea ei.
am citit-o si rascitit-o pana cand,cu mintea de atunci,am reusit sa-mi fac un plan de bataie pe care sa-l promovez.
si stiti ce s-a intamplat?
fata a luat,examenul,a terminat facultatea,astazi are trei copii si tot atatia nepoti.
nu va speriati nu cu mine a facut copii,ci cu altul......


Niciun comentariu: