in clipa in care am vazut acest film am avut doua revelatii,prima a fost legata de numele lui Peter O'Toole si ea va ramane in memoria mea pentru totdeauna si a doua despre subiectul acestei pelicule.
despre aceasta a doua chestiune as vrea sa zic ceva;noi ca popor suntem suficient de batosi in a nu admite ca omul,indiferent de varsta sa,este o fiinta capabila sa iubeasca.
la fel de adevarat este si faptul ca relatia de cuplu intre oameni de varste diferite a degenerat foarte mult in sensul ca nu iubirea este cea care-i leaga ci interesul.
atunci insa cand,macar intr-un film,se intampla sa vezi povestea in toata curatenia sa nu poti ramane insensibil.
cam asta s-a intamplat si cu mine in timp ce stateam comod in fotoliu si priveam gandindu-ma la un lucru.
de ce Doamne atunci cand ajungi la senectute esti privat de iubire?
nu-i deajuns ca incepi sa devii fizic neputincios si puhav?
cat despre O'Toole ce sa mai comentez?
isi juca cu atata candoare rolul incat m-am intrebat daca regizorul i-a dat pe parcursul turnarii peliculei vreo indicatie.
probabil ca nu.
actorul era in chiar pielea personajului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu