e cald.gandurile imi sunt lenevite si ele,dar pe undeva printr-un coltisor parca tot s-ar mai gasi cate unul.
ma gandeam la piatra.
am facut cunostinta cu ea in urma cu ceva vreme cand incercand sa refac un traseu undeva pierdut prin muntii patriei,am dat cu subsemnatul de pamant de cateva ori.
nu sunt chiar atat de netot,aveam de trecut o apa.
de zece ori,de o suta de ori si se mai nimerea sa cad,caci aluneca piatra uda a raului.
dar ca un facut,cadeam si ma loveam in exact acelasi loc.
si-mi tot spuneam cum de reusesc asta,caci daca m-as sili s-o fac pe bune nu s-ar intampla.
dar tot eu imi gaseam raspunsul zicandu-mi ca nimic nu este mai programat decat intamplarea.
iar cel mai trist este atunci cand intamplarea face ca piatra sa se afle la rinichi.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu