iubeasc enorm muzica,dar mai ales jazz-ul.
probabil ca multi dintre noi l-au vazut si ascultat pe Garbarek.
la inceput l-au descoperit la Garana,mai apoi in Bucuresti,iar altii,poate mai norocosi,l-au mai vazut si prin alte parti.
cred ca e bine sa existe o referire la acest mare artist al saxofonului,instrument primordial in jazz chiar daca cel ce citeste aceste randuri nu l-a auzit si nu l-a vazut niciodata cantand.
dar parca-i altfel atunci cand odata vazandu-l adaugi acea parte nedefinita din tine si care cu adevarat transmite ceva,acel ceva bine ascuns in cine stie ce cotloane ale sufletului si care odata decopertata face ca omul sa-si reformuleze menirea de fiinta alcatuita mai intai din suflet si abia apoi si din trup.
in toata cariera sa a editat zeci de albume,unele mai frumoase decat altele,am un simtamant destul de ciudat stiind ca le detin aproape pe toate.
o fi obsesie?
cred ca mai degraba dragoste.........
nu am sa spun nimic despre biografia lui Garbarek pentru ca despre el nu se spune ci se simte.
este imposibil sa vorbesti unuia care nu-l simte,iar ca s-o faci ai nevoie de ani,de multi ani in care urechile-ti vor fi pline de acorduri,nu spun nici de care pentru ca probabil ca deja am indus tenta.....
pe Garbarek (ca si pe Terje Rypdal,John Coltrane,Tony Williams,Albert Ayler,toti acestia avand o legatura cu cel aflat in discutie) il stiu de pe vremea in care pentru a avea un disc de-al sau te cam expuneai.
nu ma credeti?
primeam discuri de la Polydor filiala din Germania.
printr-o intreaga increngatura ce nu are rost s-o evoc.
esential era ca le primeam.
problema era ca ele soseau in minim cinci exemplare,asa conditiona compania.
imi amintesc de acea ocazie in care comandasem multe Garbarek-uri (din titlurile ce mi le mai amintesc... < The esoteric circle;Works;Triptikon,Afric pepperbird sau Start >) si in seara in care eu si amicul meu am fost anuntati sa mergem sa le ridicam (era pe undeva prin Drumul Taberei, pe la Favorit) am facut un gest inconstient care sigur imi punea libertatea in joc,dar mi l-am asumat pentru ca dorinta de a avea acele discuri era superioara riscului ultim.
si am pornit amandoi pe la 11 nopatea cu vreo doua sute de LP-uri (pentru cei ce nu stiu ce-i aia, este sinonimul cd-ului de astazi numai ca suportul era din vinil) in spinare cocosati fiind de greutatea pachetelor netinand cont ca daca un simplu militian ne oprea si vedea ce materiale subversive in cantitati inimaginabile detineam direct la Jilava ne-am fi oprit fara a mai apuca poate vreodata sa mai ascult vreun Garbarek.
si-acum?
dai un click si se rezolva totul.
ce simplu este,atata tot ca numai simti nimic.
e ca si cand te-ai duce la toaleta si ai trage apa.
dar acolo,in buda,se intampla totusi ceva dupa ce tragi apa,ce satisfactie,ce placere.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu