Aurul Apusenilor

se vorbeste mult si pe buna dreptate despre Rosia Montana.
nu ma voi afunda in polemici in a apara punctul de vedere al cuiva caci nu asta doresc sa evidentiez.
ci doar sa amintesc ca acest taram fascinant a reprezentat prima mea deziluzie in raport cu realitatea.
aveam prin casa o micromonografie a Muntilor Apuseni.



pe coperta se lafaia in toata splendoarea sa o fotografie in care oricat ai fi fost ne insensibil n-aveai cum sa nu iti spui ca locul acela trebuie neaparat vizitat.
era ceva asa ca un circ cu niste arcade ce se deschideau in stanca.
erau multe,suprapuse si dadeau locului un aer aparte.
se spunea despre ele ca ar fi apartinut unor galerii de pe vremea romanilor,galerii ce duceau spre o exploatare aurifera.


m-am impachetat intr-o vara si dus am fost spre Campeni.
de fapt am luat mocanita din Turda si am coborat la Abrud,daca-mi mai amintesc exact.
cred ca asa am facut.
si de acolo,mai cu piciorul,mai cu "ia-ma nene" am ajuns in localitate.
am intrebat unde este cariera.
mi s-a raspuns ca e la capatul celalalt al satului numai ca nu pot merge acum caci "pusca".
nu intelegeam eu ce este de "puscat" si am pornit-o,totusi.
sub promisiunea ca nu ma voi duce mai departe de dealul ce se inalta privirii mele am fost lasat sa intru in perimetrul carierei si am inceput sa urc.
nu ma uitam deloc in spate,asteptand ca odata cocotat pe deal sa admir intreaga panorama.
deodata a inceput sa bubuie puternic.
m-am intors de frica mai mult decat de altceva.
si ce vedeam?


o mare groapa plina de basculante si excavatoare rascolita de exploziile calupurilor de trotil ce abia ce incepusera sa se declanseze in hulpava lor sete de a macina pamantul.
nimic,dar nimic din poza visurilor mele.
mai tarziu,spasit,intorcandu-ma spre Campeni si intrebandu-ma pentru ce am batut eu atat amar de drum un localnic mi-a spus ca ce stiam eu numai era de mult,de cand Ceausescu a hotarat ca aurul e mai important decat omul si locul.
astazi dupa zeci de ani alti ceuasesti gandesc la fel.
si ma intreb daca m-am schimbat eu,omul.
cred ca nu.
strambe's doar vremurile.