Horia Bernea

l-am cunoscut intamplator in casa unui prieten.
Emilian,caci asa se chema amicul in cauza,statea pe Aleea Alexandru,si cu asta cred ca am spus tot.
tata'su era ceva prin corpul diplomatic,nu-mi mai amintesc exact ce.
stiu insa foarte bine ca acolo,in acea casa,am avut ocazia sa ma intalnesc intaia oara cu multe; primul album Dali rasfoit vreodata de mine,primul Grigorescu vazut atarnat pe un perete al unei case,primul disc Pink Floyd ascultat,primul film porno vazut pe pelicula de 8 mm. dar si (mai ales ) vizionarea unui mit pe vremea aceea,celebrul film documentar "Woodstock".



era un loc unde multa lume isi dorea sa ajunga.
de cate ori o faceam,nu prea des,e drept,ramaneam insa vrajit de ceea ce vedeam pe pereti.
o desfasurare stranie de imagini a unui aceluiasi loc.
era multdiscutata serie "deal" a mai apoi unicului Horia Bernea.
cu toate ca nu eram de aceiasi varsta,ne desparteau vreo doua generatii,cred,am inteles rapid ce voia sa transmita artistul prin acea perpetua imagine a acelui loc.
obsesia nemarginita a ciclurilor vietii,cum altfel exprimata decat prin metamorfozarea unui petec de pamant muncit de un taran.



si intr-o buna zi am ajuns la Poiana Marului,locul care l-a inspirat in atatea ocazii.
o lume aparte a unui sat transilvan,asezat in coasta Brasovului,avand drept pavaza semetul masiv,Piatra Craiului.
apoi am inteles ce cautau toti acei artisti ce au format prin anii '70 "Grupul de la Poiana Marului".
vesnicia,o cautau.
nu intamplator,peste ani,Bernea avea sa fie directorul muzeului inchinat celui mai ilustru exponenat al acestui pamant romanesc,taranul.