vremea trece si fara sa-ti dai seama anii se aduna in incheieturi si te molesesc de te intrebi ce-i cu tine.
iar asta o simti cel mai bine daca te incumeti sa o iei la picior pe carari de munte.
cum pentru mine asta n-ar fi o problema,situatia devine mai delicata daca ai proasta inspiratie de a crede ca si ceilalti ce te insotesc sunt la fel de vanosi.
biroul,metropola cu facilitatile sale,lenea nedeclarata,fac din orasean o victima sigura in raport cu natura.
chiar cunosc pe cineva care daca nu paseste la interval de doua,trei zile intr-un mall numai are stare,se considera neom.
aflat eu la Durau mai in vara anului trecut cu o liota de amici ce mi-am zis?
hai sa-i duc pana la cascada ca e traseu de dame,usor si fara de probleme.
vai si amar de viata mea.
cat am sughitat si atunci,dar mai ales apoi,cate blesteme pe capul meu,cata ocara.
si ma tot intrebam in sinea mea;bine ma fratilor dar daca aveam nebunia de a va duce sa faceti o Padina in Piatra Craiului atunci ce se alegea din mine?
ma sfartecati?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu