tarabe rebegite de vant,tarani atarnand de legatura de verdeata ce o aveau de vandut,"veverite" de Bucuresti ce nu o data ti se impleticeau printre picioare,Tanti Veta ce te imbia sa cumperi grau de la ea,mirosul fetid ce venea din dreptul WC-ului,smecherii ce vamuiau bietii amarasteni ce sosisera sa vanda ceva la taraba sa nu le moara de foame copchiii pe acasa........
cam asa m-a intampinat pe mine aceasta piata in urma cu ceva ani.
rand pe rand,an dupa an,a inceput sa-si piarda din farmec,caci tot ce am insirat in preambul avea totusi farmec.
erai in Obor,cea mai mare piata din tara.
nostalgicii ii plang de mila,comerciantii verosi isi plang de mila pentru ca "jocul" nu le mai iese, mizeria si promiscuitatea atat de bine instalate,indeosebi in anii de pe urma,nu-si mai regasesc fagasul.
astazi piata are aerul sec al unui mall.
aer conditionat,BGS-ul sta de veghe,preturile numai sunt comandate de acea mana nevazuta de excroci,scari rulante,producatori directi,marfa de calitate.
e bine,e foarte bine.
dar parca numai recunosc in ea Romania.
caci ma obisnuisem cu smenul,cu tarabele soioase,cu intermediarii tuciurii,cu marfa contrafacuta prezentata ca autentica,cu prezenta vanzatorilor la cinci dimineata la "datorie",cu pazitul buzunarelor pentru a nu-ti risipi fara voie agoniseala in te miri ce alte maini........
sunt si eu un nostalgic?
poate.
dar nu stiu de ce am sentimentul ca tot ce-i nou,civilizat si curat nu ni se potriveste.
ramanem niste tarani obisnuiti cu glodul,pacaleala si sfantul Dumnezeu de-a carui frica am stiut dintotdeauna..........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu