Romania,tara mea

de multe ori cand vine vorba despre tara mea am sesizat un accentuat sentiment de fronda pe care multi il poseda.
nu am cum sa nu acord circumstante tuturora,dar parca "radiografiei" ii lipseste ceva.
si acel ceva este privirea de ansamblu,parca prea comentam numai din acel loc in care ne simtim asezati.


poate ca locul respectiv este cel mai nefavorabil si am avut ghinionul de a-l fi nimerit tocmai unul dintre noi.
nu v-ati gandit la asta,nu?
pai tare rau nu e prin tarisoara asta a noastra.



o sa spuneti ca aberez.
oare?
e plina de case,de masini,de poeti,de dive,de munti,de ape,de smecheri,de boi,de partide,de oameni talentati,de banci,de ziare,de doctoranzi........
si noi ne lamentam.
de ce sa facem asta?
eu sunt un oarecare,si spun asta cu adanca smerenie.



in urma cu ceva ani am dobandit,datorita straduintei mele in a face ceva in viata,un contract de munca intr-o tarisoara ceva mai mare decat a noastra aflata mai incolo un pic,mai peste "garla".
nu am sa evoc motivele pentru care foarte rapid am hotarat ca dincolo de muntii de bani exista si altceva si m-am impachetat intorcandu-ma la glia mama.
stiti de fapt ce vreau sa spun?


ca atunci cand dupa aproape trei luni am pus iarasi piciorul pe pamant romanesc mi s-au umezit ochii.
si sunt ditamai galiganul cu statut de semiobez.
nimic mai pretios decat sentimentul "de acasa".
si asta veti simti doar atunci cand il veti trai.
altfel sa fim sanatosi cu totii......