Taica Lazar

abia sosit in Bucuresti,dupa terminarea scolii,orbecaiam ca prostu' prin oras fara tinte clare.
"6 Martie" sau "Magheru" erau punctele maxime de interes.
provincialul din mine nici ca-si gasea un loc mai bun decat pe acolo pe undeva.
pe primul bulevard amintit se afla salba de cinematografe in care rulau filme cu ghiotura.
vedeam in prostie,nu conta ce,nu conta cat.
al doilea dintre ele imi dadea impresia ca m-am ajuns,ca sunt cineva.
intram emfatic in hotel la "Union" si mergeam tintit la receptie de unde-mi luam un pachet de Kent (de sub tejghea bineinteles,caci invatasem lectia ca daca ceream de "opt'spe" era mai bine, pachetul costa 21 de lei,dar receptionerii mai aveau dintre acelea aduse din Free Shop-uri pe care le vindeau sub pretul oficial caci asa se faceau afacerile pe vremuri,castiga toata lumea,nu numai unii).


si dupa ce pufaiam eu tantos o tigara (m-am apucat de fumat pentru ca imi placea cum miroase intr-o incapere dupa ce se fumeaza o tigara fina) facand pe interesantul eram repede redus la tacere de toalele mele.
ma uitam in jur si vedeam plimbandu-se pe bulevard indivizi bine imbracati ce nu prea aveau aerul ca ar fi facut-o cumparand toale din comertul socialist.
imi doream o pereche de jeansi ca pe Sfintele Moaste si nu reuseam deloc sa intru in posesia lor.
pana intr-o zi cand intamplator coborand eu din tramvaiul 15 in zona Sf Gheorghe si luand-o printre stradutele stramte de la Baratie intr-o magehrnita pe care nu dadeai doi bani,atarnata de un umeras,printre multe alte carpe ce vad?
frumusete de blue-jeans,marca Roy Rogers (imi placeau ca aveau fermoare la buzunarele de la spate).


nu-mi venea sa cred,am intrat precipitat inauntru si am intrebat daca sunt de vanzare.
omul de dincolo m-a masurat de sus pana jos,m-a mirosit ca sunt de la tara si zambind intelegator mi-a confirmat ca da.
evident ca imediat a sosit si nenorocirea,erau singurii care ii avea si nu erau masura mea,erau mai mici.
cred ca eram livid la fata si total prabusit in sinea mea.
dar la "Taica Lazar",caci despre el este vorba,negustorul de vechituri si marfuri de consignatia ce ii urma traditia mi-a zis cu blandete;vino mai baiete poimaine caci aduc altii.
si asa a si fost,am dat pe ei 460 de lei.
tin minte ca acea pereche de pantaloni a reprezentat pentru mine totul.
stateam in ei de dimineata pana seara,si nu numai.
mancam,ma plimbam,inotam,munceam,dormeam,dansam,toate cu "blugii" pe mine.
oare cum se stabileste valoarea?
functie de dorinta sau functie de posibilitati?
este o intrebare valabila oricand.