in autobuzul care ma ducea spre stadion un ins ce avea figura de baiat cu ochi albastri,era foarte deranjat ca se construise un stadion nou si-l tot apostrofa pe un altul care foarte firesc spunea ca ii place ce s-a facut acolo.
de fapt nu-l apostrofa ci il jignea de-a dreptul pentru ca ala micu' spusese ca este tehnician topograf,in timp ce el era ditamai inginerul.
il preamarea pe odios injurand pe cei de astazi ca au distrus bunatate de lucrare ce era candva mandria tarii.
n-avea saracul de unde sa stie ca marea lucrare era foarte gaunoasa prin pantecele sale.
ca unul care si-a cam facut veacul prin preajma bazelor sportive stiu cum arata Nationalul in interior.
ca oricare lucru de pe lumnea asta si arenele sportive isi au viata lor.
lumea este intr-o continua prefacere,firesc sa fie asa.
unele lucruri se duc spre bine,altele spre rau,trebuie sa existe un echilibru in toate.
odata ajuns acolo,pasind pe trepte am trait momentul acela unic in care descoperi.
iar ochiul mi s-a bucurat vazand oameni multumiti privind la un lucru frumos.
si nu se intreba nimeni cine a inceput,cine a terminat,de unde pana unde.
paseau in voie,admirau,aplaudau cand era cazul,si furnicaiau caci nu se stie daca mai aveau ocazia sa vada cam tot din ce cuprinde aceasta constructie impresionanta.
astept ziua in care voi fi prezent acolo la un concert caci despre fotbal nu prea am ce spune la halul in care arata el astazi........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu