doua mari metehne au filmele romanesti;intaiul fiind acele cadre lungi,nesfarsit de lungi,neaparat plicticoase din care nu retii nimic decat faptul ca te-ai enervat cat sa-ti nu-ti mai arda de vazut si restul filmului si al doilea culoarea.
trantim dom'le niste culori intunecate,sumbre,prapastioase,de te intrebi daca ai pasit deja in iad.
iar filmul de fata le probeaza din plin.
numai ca acesta mai are ceva,asta are si cireasa de pe tort.
cireasa fiind numeroasele scene in care nu se intampla nimic dar sunt introduse pentru a ajunge probabil la lungimea dorita a peliculei;am lipsit si cate 15 minute din casa si nu am pierdut ceva semnificativ.
eu cred ca noi luam premii pe unde ne ducem doar pentru a nu ne mai prezenta si a doua oara.
uneori vad cate un film cu subiect ce se potriveste oriunde si ma intreb de ce nu e facut de unul de-al nostru?
ca talent aveam.
ce ne-o lipsi de facem doar filme de viata albastra?
ca din cate inteleg mai nimeni nu se strofoaca sa obtine bani pentru productie caci ii primeste gratuit de la CNC.
sau poate ca tocami asta-i baiul?
stiind ca oricum nu este nevoie sa iti justifici munca si sa amortizezi suma dai rasolul cuvenit.
dar cum ajungi sa fii propus in a concura pentru obtinerea unui Oscar?
asta-i o intrebare mai mare decat toate celelalte ce mi le-am pus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu