n-as zice ca-s un pudic,sunt totusi barbat.
cu toate astea uite ca mi se mai intampla.
ca orice ins curios am vrut si eu sa vad cum arata cartierul ala faimos al preacurviei.
pe harta era cat se poate de simplu,chiar si ghidurile te imbiau s-o faci.
bine,bine,dar cum sa ajungi acolo?
pudicitatea pe de-o parte si ambitia mea de a ajunge oriunde intr-o localitate pe care n-o stiam ghidandu-ma exclusiv pe intuitie n-a mai functionat de data asta.
erau atat de intortocheate si de asemenatoare strazile pe acolo incat ma tot invarteam in jurul zonei (caci este de fapt un perimetru ce se alipeste unei vechi manastiri !!!!!!) si nu reuseam sa identific capatul.
pana la urma salvarea a venit de unde nu ma asteptam.
tot orbecaind eu pe acolo numai ce aud in spatele meu voci intr-o limba cunoscuta.
offffffffffff,mi-am zis,chiar si aici?
dar ce,parca-i dupa mine?
omul are libertatea de a calatori si in consecinta romanasii nostrii sunt peste tot.
in sfarsit,nu am dorit sa-mi etalez neaparat putinta de a dialoga si m-am facut ca ploua.
s-au dus,erau vreo trei.
mai merg putin,iarasi se vorbeste romaneste,tot in spatele meu.
deja ma trecea un fior conspirationist cum ca sunt urmarit de serviciile secrete ce doreau sa lamureasca situatia jenanta in care ma gaseam.
a trecut si asta.
dar cand dupa numai cateva minute iarasi am auzit vorbindu-se romaneste am innebunit.
hai mai,ce dracu'.
numai ca de data asta,parca recunosteam si vocile.
am ciulit eu timpanele mai atent si am recunoscut vocea lui Virgil Ogasanu care spunea foarte mirat ceva de genul:"mai unde se grabesc astia asa tare ca nu-i sfarsitul lumii?".
si atunci m-am luminat.
una ca tot alaiul de fapt era constituit din actori ai teatrului Bulandra aflati in turneu in Olanda si doi ca nu trebuie sa-mi mai fac griji caci spre zona cautata de mine se indreaptau si ei,cu singura mare diferenta ca nu ameteau vantul pe acolo ci mergeau la sigur.
si la asa pleasca ce era sa fac?
sa stau resemnat plangandu-mi conditia de roman exasperat ca nicaieri nu pot sa fiu si eu linistit fara a fi inconjurat de dulcele grai sau sa ma alipesc pe furis grupului.
si am optat pentru a doua varianta.
printre vitrine si baruri,lume pestrita,biciclete,masini si multi,foarte multi turisti am depistat directia cea buna.
m-am oprit,am tras aer in piept si am pasit in lumea miraculoasa a sexului.
dezamagire.
am privit in lungul strazii si nu vedeam niciun rosu.
era totul normal,chiar fad as zice.
si m-am dezumflat pe loc.
ce era sa fac?
mi-am acceptat infrangerea si am facut stanga imprejur si deodata totul a devenit roz-bombon.
de ce?
pai eu mai uitasem in exact directia opusa,in stanga cum ar veni,era "raiul",iar eu ma uitam la dreapta.
oooooooooooooooooooooooooooo,ce era acolo.
am ramas efectiv cu gura cascata.
roman fraier si pudic m-am jenat la inceput,mai apoi am prins curaj.
baruri cu personal feminin "imbracat" adecvat,teatre cu specific (stiam de ele din alta parte a lumii),muzee ale penisului,si in sfarsit celebrele vitrine.
numai ca ceva nu prea se lega.
era ceva ce nu sesizasem la inceput dar pe masura ce mergeam se contura tot mai tare.
in vitrine cateva figuri sterse de femei ce numai la sex nu te imbiau,erau asortate cu multe vitrine ale caror perdele erau trase.
mi-am zis in sinea mea ca am nimerit si eu acolo taman bine cand astea si-au luat in corpore concediu (de odihna,prenatal sau medical,eu stiu de care?) numai ca sa-mi faca mie in ciuda.
si destul de posomorat m-am intors la hotel,era deja undeva spre zece seara.
baiatul foarte simpatic ce m-a primit in prima zi la receptie mi-a vazut probabil fata ce numai optimism turistic probabil ca nu afisa si m-a intrebat daca ma simt bine.
ce era sa-i zic?
ca nu?
am zis ca totul este OK.
a insistat totusi si i-am spus in mare despre ce este vorba,ca sunt dezamagit de ce am vazut in Red Light.
si s-a pus tipul pe ras.
pai domnul meu nu asa se face,zise el.
dar cum?
ori va programati pe net,ori mergeti pe la ora patru,cinci dupa amiaza.
probabil ca pe fata mea era intiparita in clipa aceea iluminarea suprema.
daaaaaaaaaaaaaaaaaa?
multumesc foarte mult,am baguit eu recunoscator.
gata,aflasem secretul si lumea diafana a placerilor perverse mi se deschidea.
aveam sa merg a doua zi si sa constat ca asa si era,exact cum spusese omul meu de la receptie.
nu credeti?
incercati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu