dupa o plimbare de vreo doua ore (ce aveam s-o mai repet in zilele urmatoare) mi-am zis ca a sosit si vremea culturii,oricum ma apropiam de pranz si trebuia sa fiu in preajma hotelului.
asa ca primul vizat a fost,nici nu se putea altfel,Muzeul Regal sau Rijskmuseum.
aflasem ca este in renovare,semn ca nu voi putea sa-l vizitez in intregime,dar stiam in acelasi timp ca nu este inchis si ca mare parte din sali sunt vizitabile.
si am ajuns acolo.
m-am strecurat abil pe langa schele si am valorificat cu satisfactie cardul platind doar 3 Euro intrarea.
odata intrat in muzeu am fost deosebit de impresionat,mi s-au inmuiat picioarele.
dar sa o iau dintr-un capat.
am intrat si prima impresie a fost de uimire totala.
chiar in prima sala era expusa o lucrare,o pictura (numai stiu autorul),care mi se parea ca este da fapt o poza.
m-am uitat din toate partile ca prostul,doar,doar ii gasesc spilul.
aiurea,ce sa-i gasesc,era atat de vie incat iti spuneai ca nenea pictorul,care traise in secolul XVI, tocmai o adusese de la atelier si statea frumos intr-o parte sa ne vada reactia la opera sa.
nu stiu cum pun ei luminile pe acele obiecte de arta,cum le restaureaza,caci ai senzatia ca acum au fost terminate,sunt atat de vii,luminitele din ochii personajelor sunt parca puse de cineva cu mana acolo,umbrele vestmintelor sunt parca reale.
am stat pironit acolo cred ca un sfert de ceas.
nu-mi venea sa cred,era oare adevarat?
era.
istoria asta s-a tot repetat pe parcursul vizitei mele.
rand pe rand imi defilau prin fata ochilor lucrari de arta exceptional puse in valoare de catre cel ce era responsabil de asta si atunci brusc mi-am amintit de o expozitie de stampe japoneze ce a fost vernisata la Muzeul de Arta din Bucuresti si pe care am parasit-o cu dureri de cap din cauza luminii prost "puse" pe exponate.
si m-am plimbat eu prin muzeu,nici numai stiu cat,revenind de cateva ori in sala unde era expusa celebra panza a lui Rembrandt,"Rondul de noapte" ce ocupa un perete intreg,ca intr-un final obosindu-mi picioarele sa ma incumet sa ies in curte si sa ma tolanesc pe o banca refacand in minte momentele ce abia incheiasera vizita mea.
inconjurand mai apoi palatul pe afara mi-am dat seama ca am vazut abia o treime din el,si ca la o proxima vizita aveam destule altele de bifat.
si am conchis ca a fost un deliciu cultural ce se intamplase cu sufletul meu.........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu