marți, 20 septembrie 2011

Piatra Craiului - Cheile Dambovicioarei


ca intr-un arc peste ani,am fost recent la cabana Brusturet,
este locul de odihna preferat al celor ce se (mai) incumeta sa faca o traversare a Pietrii Craiului de pe abruptul argesean spre cel ardelean.
pana sa ajungi la cabana ai de strabatut un drum ce serpuieste printre stancile ce deseori se bat cap in cap formand Cheile Dambovicioarei.
farmecul de odinioara s-a cam pierdut.
de o parte si de alta s-au inmultit salasurile numite pernsiuni de te sufoci deja din cauza lor.
nu zic c-ar fi rau,dar parca prea s-au inmultit si acopera salbaticia locului cea care ii conferea candva grandoare.
imi amintesc de una dintre excursiile facute aici in urma cu ceva timp,cred ca imediat dupa anii '90.
ca deobicei ne-am pus la cort langa malul apei.
de acolo faceam incursiuni pana la cabana pentru a ne aproviziona cu bere si tigari.
cum aveam la noi o mica instalatie audio portabila (un fel de amplificator alimentat la acumulatori) ne-am zis ca nu strica spre seara o petrecere in sala de mese a cabanei.
asta am si facut.
ne-am gasit un loc al nostru,am "lipit" cateva mese si acolo ne-am facut veacul pana dupa miezul noptii.
a fost frumos,mai ales ca stiam ca a doua zi nu aveam sa facem nicio iesire spre munte.
trebuia sa asteptam si restul trupei ce venea de la Bucuresti spre a merge impreuna mai departe.


revenind insa la noaptea de pomina.
am vazut ca intr-o parte a salii erau rezervate doua mese lungi si frumos ornate cu flori si cetina.
nu stiam cui ii erau destinate,aveam sa ne lamurim ceva mai tarziu.
unul din baietii nostri vine la mine si imi prezinta un ins plin de el si foarte relaxat.
era fostul lui sef.
un tip dintre cei ce ii "citesti" imediat ca nu s-a prea agitat in scoala sa retina ceva dar care cu tupeu si noroc s-a ajuns in viata.
a inceput sa ne povesteasca,cu toate ca nu-l invitase nimeni sa faca asta,cat de importanta este treaba lui acolo si cat de ocupat este.
asa era.
dupa un timp cele doua mese rezervate s-au umplut de personaje.
burti imense,fete hulpave,asteptau ca acele cantitati pantagruelice de mancare si bautura sa-si gaseasca adapostul.
si au inceput sa-si dea drumul in chiote si ragaieli de ne-am strans imediat calabalacul si am pornit spre corturile noastre nu inainte de a-l invita,din politete,pe personajul central (ce evident ca era in capul petrecerii amintite) sa treaca pe la noi sa ciocnim un pahar de palinca.
ne-am culcat osteniti inchizand astfel ziua.



peste noapte m-am trezit in zgomotul unei forfote neobisnuite dar mi-am zis ca sunt unii care se pregatesc de plecare, nu m-am uitat la ceas sa vad cat este ora.
dimineata ne-am trezit si am pus de un ceai.
la un momentdat il vedem pe omul nostru coborand spre Dambovicioara pe jos.
stiam ca venise cu masina si ne-am mirat ce l-a apucat.
l-am salutat si i-am reprosat ca nu a venit la focul nostru de tabara sa ia o gura de tarie.
nervos ne-a raspuns ca nu era nevoie ca a avut focul lui mai ceva decat am avut noi.
l-am injurat in gand si am zis ca asta e.
dupa un timp,Daniel,unul din baietii nostri,vine precipitat spre noi si zice:
bai,voi ati vazut ce e la cabana?
ce sa fie?
hai sa vedeti.
si ce-am vazut?
superbul Hyundai (cred ca asta era marca masinii) al mitocanului,cel despre care se laudase minute in sir,era facut scrum.
mai ramasesera taloanele de la roti si caroseria.
acela a fost focul de tabara de care ne-a zis.



unul dintre invitati,dupa ce s-a facut manga,a vrut sa vada masina astuia (probabil ca s-a laudat cu ea iarasi) a aprins o tigara si de beat ce era a adormit cu tigara aprinsa si a luat foc masina.
noroc cu cineva care a vazut ca masina a luat foc si l-au scos din ea caci altfel murea acolo ars de viu.
ma gandeam ca omul era foarte suparat pe chestia asta.
sa vii la munte si sa ramai fara masina (daduse pe ea vreo 14 mii de dolari) nu-i chiar cel mai dorit lucru.
da de unde.
insul care ii facuse pocinogul (un burdihanos slinos si grohaitor) ia si adus pe loc 15 mii de dolari sa mearga la Brasov sa-si ia alta.
si ma intrebam de unde au aia atatia bani?
m-am lamurit in clipa in care dinspre munte aveau sa coboare zeci de camioane cu busteni.
erau samsarii de lemn,devastatorii padurilor.
nici ca se putea o imperechere mai izbutita,neamul prost de Bucuresti cu mitocanul de la munte.
multi ani scheletul acelei masini a putut fi "admirat" in spatele cabanei,putini insa stiau povestea.........



Preluare You Tube

Niciun comentariu: