de putine ori se intampla ca actori mari precum Brad Pitt,Sean Penn sau Jessica Chastain sa nu fie punctele de atractie in economia unei pelicule.
un scenariu in care natura si culoarea sunt interpreti principali face posibila si o astfel de alternativa.
un film in care bune perioade de timp dialogul si insasi prezenta umana sunt inutile.
ma intrebam daca nu cumva s-a intamplat ceva si din eroare a fost insertat un film documentar printre fisierele celui ce doream sa-l urmaresc.
nu,nu era asa.
ceea ce vedeam imi arata ca apartinem unei lumi pe care o ignoram in cea mai mare parte a timpului.
ea este fireasca si se ghideaza dupa un statut ce are ceva din rigorile matematicii.doar atunci cand moartea poposeste printre noi,ne trezim sa-i respectam legile nescrise.
sunt unul dintre pamantenii care plonjeaza deseori in atmosfera unica si inegalabila a copilariei.
ei bine,acest regizor (Terrence Malick) reuseste pe deplin sa o evoce.
ca un leitmotiv imi vine in minte vesnica intrebare ce ma framanta atunci cand vorbesc despre un film;noi ce avem,sau n-avem,de nu suntem in stare sa producem asa ceva?
caci din cate vad anatomic suntem la fel ce cei ce sunt capabili.
poate ne preocupa foarte mult doar pasarelele........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu