Liviu Ciulei

ce mizerabil sunt.
am tot dorit sa scriu cateva cuvinte despre maestrul Ciulei si am tot amanat.
iata ca drumul sau spre nesfarsit ma impinge sa fac gestul care de multa vreme merita sa-l fac.
nu ca as fi eu nu stiu cine,nu.
dar acest OM este unul dintre cei cativa pe care ii pastrez in secretul meu portofol emotional si pe care il voi venera cat voi trai.
nu l-am cunoscut indeaproape,n-am avut acest noroc.


stiu ca in urma cu ceva ani,plecand de la prapadita mea de slujba de undeva de pe langa Facultatea de Farmacie,l-am intalnit pe o strada in spatele Nationalului.
probabil ca parasea teatrul dupa vreo repetitie.
era singur si pasea ingandurat.
m-am oprit si am facut o plecaciune spunanadu-i "Buna ziua,Maestre".
mi-a raspuns zambind si a pasit mai departe.
i-am privit silueta usor aplecata de ani si batranete si am avut atunci in minte intaia mea intalnire cu el si operele sale.
vazusem "Valurile Dunarii".


eram hipnotizat de prezenta Irinei Petrescu (eram un biet copil fara de minte) si de puterea ce o raspandea acel marinar nebarbierit cu o voce speciala.
peste ani aveam sa fac un adevarat cult pentru rafinatul,inegalabilul,nonconformistul si extraordinarul om de arta ce a fost LIVIU CIULEI.
fac astazi o a doua plecaciune in fata sa,una mult mai adanca.
Dumnezeu sa-l odihneasca.