asta imi aduce aminte de cel mai incompetent ghid pe care l-am intalnit pana astazi prin drumurile mele de pe mai stiu eu unde.
panourile de avertizare ziceau asa;in chei nu poti patrunde decat insotit de catre ghid.
aiurea,ghidul nostru plecase de o juma' de ora si noi habar n-aveam.
pana sa ajungem acolo ne-am sculat cu noaptea'n cap,pe la patru si ceva,ne-am infofolit de drum si am asteptat cuminti in fata hotelului sa vina autocarul.
mai erau si alti turisti ce optasera pentru o asa evadare din dulcea moleseala a traiului la hotelul in care eram cazati (Aldemar Knossos Royal Village din Anissaras-Hersonissos,excelent, il recomand).
rand pe rand autocarele elegante ale agentiilor de turism defilau prin fata noastra dar niciunul nu avea destinatia Samaria.
cand sa ne apuce disperarea vine si obiectul pe patru roti atat de mult dorit.
se deschide usa si nu coboara nimeni.
ce sa facem,urcam,ca de aia platisem excursia.
abia cand am ajuns la Heraklion s-a trezit si ghidusa din letargie sa faca prezenta.
ceva nu-mi mirosea mie a bine.
cum adica?
pai faci zeci de kilometri si nu stii daca ai luat toti oamenii?
pe drum aveam sa constatam ca Suzanne (ghida din prima excursie,in care am vizitat partea estica a insulei,pe care am tot bombanit-o ca nu ma lasa sa visez de cate spunea) era nu numai fermecatoare cu umbrela ei cu tot (era reperul pe care ni-l fixa atunci cand hoinaream impreuna prin oras,ridica umbrela deasupra capului si din multimea de oameni o reperam imediat) dar era si mai mult decat competenta.
murmurand marunt din buze,in stil romanesc,mi-am zis ca e mai bine sa ma infrupt din frumusetile ce se perindau prin fata ochilor mei si am uitat ca mai am si ghid.
iesisem de mult de pe autostrada iar drumul se ingusta tot mai clar.
crestele muntilor se profilau impunatoare,pe undeva in departare se intrezarea linia serpuitoare a soselei desenata la mare inaltime.
si am ajuns in zona unde cu greu aveau loc doua masini sa treaca pe acele drumuri de munte inguste.
si totusi.
am admirat fascinat maiestria soferilor greci,erau impecabili.
se strecurau doua autocare fara probleme unul pe langa altul pe un drum ce dadea impresia ca abia ajunge pentru o masinuta.
nu spun ce groaza se citea in privirile unora dintre turisti cand vedeau haul cascat in stanga sau dreapta lor atunci cand se ajungea in situatia sa ne intersectam cu un alt autovehicul.
mie mi-a placut,era rost de ceva adrenalina in plus.
in sfarsit,ajungem si la capatul drumului.
o deschidere destul de importanta unde era loc pentru parcarea catorva autocare, probabil portia zilnica de turisti ce se incumetau sa traverseze cheile.
ni s-a zis ca ne vom imbarca in acelasi autobuz,dar asta dupa ce facem cheile si o mica traversare cu vaporul,caci o alta cale de a ajunge la locul unde trebuia sa revenim in autobuz nu exista.
asa a si fost pana la urma............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu