pentru mine cultura germana,alta decat cea evidentiata de muzica simfonica,a devenit relevanta odata ce am intalnit doua nume.
acestea sunt Amon Duul II in muzica progresiva si Werner Herzog in ce priveste filmul.
pe primii i-am "intalnit" tot datorita extraordinarului fler al amicului de care v-am mai amintit,acesta confiscand pur si simplu de pe trotuar doi turisti elvetieni care faceau turul Romaniei in maniera "ia-ma nene".
i-a adus frumos acasa la el si acolo intr-o camera de 4/4 ne-am inghesuit vreo 20 de insi si am ascultat muzica.
acestia aveau la ei vreo 20 de discuri vinil ale caror coperti erau rotunjite la colturi si roase de atata "frecat".
in seara aceea de vara am auzit pentru prima data cum suna rock-ul german,o muzica stranie parca venita din alta lume.
acelasi simtamant l-am avut si atunci cand am vazut acest film exceptional.
dincolo de izul sau ezoteric si spectaculos prin scenele de o duritate care te face sa-ti treaca fiori reci pe sira spinarii,afli de fapt o insiruire aproape matematica a unei povesti care in ciuda rigiditatii sale te captiveaza.
scena finala in care invingatorul,desi victorios,nu se alege cu nimic este nemaivazuta in tot ce a creat cinematograful pana acum.
cel putin pentru mine Klaus Kinski face cel mai bun rol al sau, conquistador-ul crud,maret si dement in gesturile sale,Kinski il intruchipeaza perfect pe cel ce-si dorea cu ardoare comoara bastinasilor.
filmari luxuriante (ciudat dar filmul este turnat de-alungul apelor Rhin-ului,rau ce se aseamana izbitor cu Amazon-ul),scene bine taiate regizoral si o coloana sonora sustinuta de una din cele mai interesante trupe din rock-ul cosmic german care este POPOL VUH.
totul in acest film sincronizeaza.
imagine,muzica,scenariu,prestatie actoriceasca desavarsita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu