HOARDA SALBATICA (The wild bunch)

despre Sam Peckinpah auzisem prima data undeva pe holurile de la "Preoteasa".
pentru cine nu stie acolo,"la Preoteasa",era candva o oaza de cultura si rafinament
preponderent avangardist girata de studentii bucuresteni.
in casa lor de cultura,caci asta era,puteai sa vezi filme,sa asculti muzica,sa asisti la nasterea unui mare actor sau regizor (in "pod") sau era deajuns sa te plimbi printre cei ce formau asistenta si tot te alegeai cu ceva.
asa am prins eu din zbor acest nume.
mi-a placut sonoritatea lui,Peckinpah.

dupa o vreme aveam sa-i vad una din productii;Hoarda salbatica.
la cinemateca s-a intamplat asta,imi amintesc si acum ce nebunie a fost.
nu vreau sa vorbesc despre miracolul de a fi fost programat ci despre uimirea ce m-a cuprins atunci cand am vazut pelicula.
se intampla acolo la un momentdat un asemenea dezmat al violentei care m-a lasat interzis
cat eram eu de iesit din tipare.
exista o secventa,cea de final daca nu ma insel, in care se trage de ai impresia ca se rupe pamantul.
acum,dupa ani de zile,asezat comod in fotoliu cu telecomanda in mana imi pun aceasta
secventa repetativ si inca nu realizez cum a imaginat Peckinpah aceasta scena,cum a izbutit
sa o "traga" atat de bine si cum a taiat-o la montaj de a ramas una din cele mai reusite din istoria cinematografiei.

macar pentru atat si merita vazut acest film,dar parca as zice ca de fapt se intampla atatea lucruri de luat in seama pe cuprinsul a doua ore si ceva de proiectie incat as fi meschin sa fac trimitere la un film doar pentru o felie din el.......
cu un pic de rabdare,rascolind printre titluri mai mult sau mai putin tentante,il veti gasi la "Carturesti".