nu sunt un misogin,am insa un spirit extrem de critic atunci cand este vorba de o actrita.
si cand spun asta ma gandesc la liota de reprezentante ale sexului frumos care se straduiesc mai putin sa demonstreze ca au ceva de transmis ca traire si se rezuma la a-si etala cele daruite cu generozitate de mama natura.
ei bine cu Robin Wright Penn functioneaza doar prima dintre variante.
sensibila,rafinata,telentata si sa nu uit,foarte frumoasa,actrita duce greul acestui film
tulburator si dramatic.
notabil este si faptul ca Rebecca Miller,regizoarea acestui film,a ecranizat de fapt propriul
roman ce a avut la randul sau succes,ca sa numai amintesc si de restul distributiei ce cuprinde nume dintre cele mai ispititoare pentru un iubitor de film.
nu obisnuiesc sa perorez despre scenariu,n-ar mai avea farmec sa urmariti pelicula,ma rezum
insa la a spune ca de multe ori privind la ce se intampla pe ecran te regasesti aproape identic cu vreun personaj.
si nu cred ca ma insel daca vreodata,o femeie oarecare,uitandu-se la ceea ce cu rafinament cele doua,Robin Wright si Rebecca Miller,transpun pe ecran,sa nu se vada pe sine insasi intr-o ipostaza sau alta.
caci daca atribui cinematografiei americane ceva cu prisosinta este realismul desavarsit al
scenariilor (evident ca nu toate) ce par rupte din cotidianul unei banale zi din viata oricaruia dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu