cum nu sunt unul dintre aceia ce pun pret pe calitatea hartiei ci mai degraba pe cea a scrierii am facut cadou recent unei cunostinte cele doua volume despre care vreau sa amintesc cateva vorbe.
le-am gasit reeditate de catre un cotidian,stiu ca multi fug de acele foi prinse intre doua coperti din plastic,dar oare asta conteaza?
eram un tanc prapadit pe vremea cand tata,Dumnezeu sa-L odihneasca,ma trimitea saptamanal la Biblioteca oraseneasca dintr-o localitate la fel de prapadita ca si mine ca sa imprumut carti.
si intr-una din vizitele mele pe acolo am luat,cu strangere de inima,recunosc,mai intai "Vitelul de aur" si mai apoi si cea de-a doua scriere semnate de catre Ilia Arnoldovici Fainzilberg (pe scurt Ilf) si Evgheni Petrovici Kataev (adica Petrov).
chiar de nu prea aveam discernamant mi-am dat seama ca citesc ceva neobisnuit,ceva ce imi punea in miscare resorturi bine ascunse ale sufletului.
iar sentimentului de atunci i-am pus amprenta calitatii astazi cand maturul din mine zice acelasi lucru dupa ce a recitit capodoperele celor doi.
Sandra Brown isi are adeptii sai,manelistii asisderea,de ce acesti doi straluciti exponenti ai veseliei sa nu-si faca si eu o multime de admiratori.
credeti ca sunt cu ceva mai prejos?
nicidecum.
garantat va spun..........
Un comentariu:
abia ce am terminat, acum doua minute, douasprezece scaune. o carte deosebita, o carte care spune, ce are de spus, intr-un stil aparte dar nu pretentios.
Trimiteți un comentariu