se intampla,si nu o data,sa ai revelatii exact de acolo de unde te astepti mai putin.
nimic din ce stiam despre acest film nu-mi spunea ca o sa-mi placa,poate doar faptul ca fusese nominalizat anul acesta la Oscarul pentru cel mai bun film strain.
confluenta a doua civilizatii,cea occidentala ce este laxa si atotcuprinzatoare in ce priveste posibilitatea fiintei umane in a se exprima,si cea orientala in care regulile sunt stricte si rigide, perpetuandu-se dramatic de la o generatie la alta,fac ca acest film sa te tina lipit de fotoliu si sa te arunce cumva in valtoarea intamplarilor ce se deruleaza pe ecran.
multa vreme dupa ce am oprit instalatia de faurit vise m-am simtit acolo,printre acei oameni aspri si deloc ingaduitori cu viata.
am simtit inca o data cat de slabi suntem noi astia ce ne credeam puternici,cat de neputinciosi, lamentabili si non-eroi.
vazand filmul incepi sa intelegi intr-un fel,fara sa si aprobi insa,de ce exista acel soi de fanatism al unor popoare din Orient.
te ia valul si incepe sa fiarba sangele in tine dorindu-ti ca o anume secventa sa fie inchisa cu o punere la punct a unui personaj sau altul.
dar peste toate troneaza un simtamant pe care personal il apreciez foarte tare la un om; incapatanarea in a reusi.
in pofida evidentelor,a situatiei in care te afli,a prejudecatilor,a multor obstacole,unele ce par de nesurmontat.
si iata,filmul acesta arata ca este posibil.
treci peste orice incercare de viata atunci cand iubirea din tine iti spune ca mai intai de toate trebuie sa fii om.
si in cazil acesta numai conteaza imprejurarile..........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu