multa lume imi spune ca nu sunt corect atunci cand afirm ca lumea de la Ateneu este rece si lipsita de acel suflu special ce inobileaza o lucrare muzicala reprodusa in concert.
in seara aceasta am avut confirmarea parerii mele,si nu de la oricine ci de la un mare maestru al dirijatului;Misha Katz.
la final,ce il pot caracteriza ca rar intalnit intr-o sala de concert,si nu vorbesc aici doar de Romania,maestrul a exprimat multumiri intregii sali cuprinzand in ea atat maestrii concertanti cat si publicul,singurul sau regret fiind acela ca nu cunoaste limba romana.
o sala calda l-a ovationat minute in sir vrajita fiind de stilul,eleganta si caldura pe care acest om STIE sa o imprastie in jurul sau.
amestecul de uluiala si de veselie ce a cuprins sala dupa incheierea concertului era de fapt expresia amprentei pe care un mare muzician a lasat-o asupra unui public pe care mereu l-am caracterizat ca fiind sincer,onest,fara bani,fara staif,dar cu mult,mult apetit catre muzica.
caci asta diferentiaza in mod categoric Sala Radio de Ateneul Roman.
cand parafa ti-o aplica un geniu al dirijatului e bine sa mai cugeti tu dirijor roman infatuat,rutinat si plin de ifose.
si nu putini sunt aceia care ar fi trebuit sa isi ia notite........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu